Mândrii pesedişti trişti în spatele lumii

Post scriptum la postarea Mândrii români înfaţa lumii.

Din păcate ziua aceasta de neuitat când Simona Halep a arătat lumii la Roland Garos şi o altă faţă a Românicii, a avut şi o seară neagră ca o noapte a minţilor. Mitingul paralel al minciunii şi fricii de justiţie!

Mi-a rămas în memorie imaginea din Piaţa Victoriei când o bandă de magnetofon reproducea murdărind imnul naţional, în timp ce cămăşile albe ale pieţarilor, transpirate de frică şi neputinţă, părăseau în dezordine locul de desfăşurare, lăsând pe scenă şi în piaţă un morman de gunoi şi sticle de plastic…

N-am nimic special împotriva nefericiţilor acelora ce au petrecut acolo una din cele mai nefericite întâmplări ale vieţii lor! Justiţia Lui Dumnezeu şi a românilor sunt sigur că nu-i va lăsa uitaţi pe cei vinovaţi!...

Mândrii români în faţa lumii

Nu voi găsi eu, un biet scrib, cuvintele potrivite cu care ar trebui scrisă legenda, dar pot admite că am văzut ieri în tribunele Roland Garosului, în stare pură, un adevăr ce-l credeam de neatins, un fel de lucrare a fericirii care se întâmplă atât de rar! O unanimitate de dorinţe care să satisfacă şi să împlinească setul de valori, dar şi dreptatea şi voinţa învingătorului, lupta lui aprigă până la epuizare, egală cu propria măsură.

Putem spune acum că Un Halep, a devenit deja O unitate de măsură etalon, un standard ISO al zeilor din tenis atins de om.

E Simona Halep o forţă a naturii ieşită din comun? Are ea o înălţime considerabilă care să-i permită să privească de sus adversarele? Face vrăji diavoleşti şi farmece, luându-şi puterea din întunecimile răului? NU! Ea se închină după fiecare meci, mulţumind cerului pentru bunăvoinţa Lui Dumnezeu de a-i fi dat puterea să-şi elibereze la sfârşit, zâmbetul atât de luminos care ne umple inimile!

Simona Halep e o Cosânzeană apărută din poveştile noastre minunate, o Cenuşăreasă printre prinţesele lumii, care munceşte fără să păcălească, CINSTIT!  Simplu, dar cu obidă, luând în piept greutăţile şi capcanele lumii, storcând la antrenamente şi pe terenul de joc tot ce e mai bun în ea. Răbdătoare şi convinsă fiind, că sigur odată şi odată va veni prinţul să-i potrivească pantoful de aur sau de argint.

Aţi văzut ce bine îi venea aseară şi cât de uşor ridica în sunetul imnului şi în fluturarea tricolorului, deasupra capului, trofeul din cinci kg de argint masiv?

Organizatorii Roland Garosului nu i-au oferit Simonei pantoful de aur sau de argint nu contează metalul… Au ghicit că finala nu o va câştiga, spre surpriza tuturor, cu picioarele ei de căprioară, ci cu capul!... Mentalul i-a fost de mare ajutor!

Mulţumim Simona că ne-ai adus mândrii români, în faţa lumii!

Un drept la replică

Un drept la replică unui comentariu civilizat la postarea Legendele tenisului, care a adunat cateva sute de cititori.

Leonardo Tonitza In mod firesc, apreciez si ma simt mandru cu tot ce a facut Simona Halep pentru Romania. Dar de aici pana a deveni legenda lipsesc prea multe turnee castigate, etc. Performanta inseamna performanta.

Ion Toma Ionescu Şi vremurile şi legendele sunt altele şi trebuie să rezonezi cu mersul modern al lucrurilor. Cum circulau legendele? Din gură în gură, pe o arie care se lărgea depăşind în timp graniţele. Azi televiziunile şi internetul au cu totul alte coordonate. Sute de milioane de oameni receptează momente unice, spectaculoase, care pot deveni legende instantaneu, în faţa ochilor.
        Să luăm mitingul de mâine al PSD. Câte eforturi, ce zbatere inutilă, câte pierderi materiale ca să aduci în Piaţa Victoriei, obligaţi câteva sute de mii de oameni, să-ţi pui la picioarele tale instituţiile statului şi să crezi că poţi face din Dragnea o legendă vie. Vor fi şi câteva televiziuni, vor prelungi în lume câteva imagini, dar ce se va transmite? Legendarul Dragnea? sau un monument de prostie?...
        Simona Halep este o legendă, căci a intrat în inimă milioanelor de telespectatori din lumea întreagă pe munca ei!
Felicitări Simona Halep!

Legendele tenisului

Probabil că Ilie Năstase a fost un împărat risipitor în lumea tenisului, intrat în legendă nu doar cu rezultatele, dar şi cu giumbuşlucurile de copil răsfăţat.

Nu s-a dezis de apucăturile sale nici la bătrâneţe, aşteptând să primească aplauze când apare în haine de general şi-i oferă o floare prinţesei la bal. Indiferent care va fi prinţesa. L-am văzut nu demult încătuşat cu mâinile la spate, trântit direct pe şosea când s-a dat jos de pe scuterul său personal, ca într-un vis urât, căci avea doar permis internaţional de cetăţean (refuzase să-şi lege de gât şi permisul, made în Teleorman, de la Carmen Dan).

Probabil că Simona Halep este un geniu uriaş, strângător şi ea mereu de aplauze, zâmbind cu clauze, rar, doar după ultima minge când are victoria în buzunar, după ce s-a închinat mai întâi Lui Dumnezeu.

Atâta forţă mentală într-un  arbust încărcat cu lămâi! Aşa cred eu că e Halep. Un arbust de lămâi crescut pe culmi, într-o pădure de ulmi, care ne-a făcut să ştim ce gust are gloria.

La cât cârcotim aproape că nu merităm s-o iubim!

Nr 1 mondial comfirmă. Din nou în finala de la Roland Garos

Cel mai corect la 6-1 pentru Simona Halep în primul set, dacă eşti român e să nu scrii nimic. Să aştepţi concentrat setul al doilea. 

Şi dacă e 4-4 în setul doi şi un ghem supraomenesc la 5-4, până la ultima minge, să te rogi să nu greşească Dumnezeu…

Felicitări  Simona Halep eşti fabuloasă! Muguruza te iubim!

6-1/ 6-4/ Un vis îmlinit! Din nou în marea finală!