Legendele tenisului

Probabil că Ilie Năstase a fost un împărat risipitor în lumea tenisului, intrat în legendă nu doar cu rezultatele, dar şi cu giumbuşlucurile de copil răsfăţat.

Nu s-a dezis de apucăturile sale nici la bătrâneţe, aşteptând să primească aplauze când apare în haine de general şi-i oferă o floare prinţesei la bal. Indiferent care va fi prinţesa. L-am văzut nu demult încătuşat cu mâinile la spate, trântit direct pe şosea când s-a dat jos de pe scuterul său personal, ca într-un vis urât, căci avea doar permis internaţional de cetăţean (refuzase să-şi lege de gât şi permisul, made în Teleorman, de la Carmen Dan).

Probabil că Simona Halep este un geniu uriaş, strângător şi ea mereu de aplauze, zâmbind cu clauze, rar, doar după ultima minge când are victoria în buzunar, după ce s-a închinat mai întâi Lui Dumnezeu.

Atâta forţă mentală într-un  arbust încărcat cu lămâi! Aşa cred eu că e Halep. Un arbust de lămâi crescut pe culmi, într-o pădure de ulmi, care ne-a făcut să ştim ce gust are gloria.

La cât cârcotim aproape că nu merităm s-o iubim!