Mândrii români în faţa lumii

Nu voi găsi eu, un biet scrib, cuvintele potrivite cu care ar trebui scrisă legenda, dar pot admite că am văzut ieri în tribunele Roland Garosului, în stare pură, un adevăr ce-l credeam de neatins, un fel de lucrare a fericirii care se întâmplă atât de rar! O unanimitate de dorinţe care să satisfacă şi să împlinească setul de valori, dar şi dreptatea şi voinţa învingătorului, lupta lui aprigă până la epuizare, egală cu propria măsură.

Putem spune acum că Un Halep, a devenit deja O unitate de măsură etalon, un standard ISO al zeilor din tenis atins de om.

E Simona Halep o forţă a naturii ieşită din comun? Are ea o înălţime considerabilă care să-i permită să privească de sus adversarele? Face vrăji diavoleşti şi farmece, luându-şi puterea din întunecimile răului? NU! Ea se închină după fiecare meci, mulţumind cerului pentru bunăvoinţa Lui Dumnezeu de a-i fi dat puterea să-şi elibereze la sfârşit, zâmbetul atât de luminos care ne umple inimile!

Simona Halep e o Cosânzeană apărută din poveştile noastre minunate, o Cenuşăreasă printre prinţesele lumii, care munceşte fără să păcălească, CINSTIT!  Simplu, dar cu obidă, luând în piept greutăţile şi capcanele lumii, storcând la antrenamente şi pe terenul de joc tot ce e mai bun în ea. Răbdătoare şi convinsă fiind, că sigur odată şi odată va veni prinţul să-i potrivească pantoful de aur sau de argint.

Aţi văzut ce bine îi venea aseară şi cât de uşor ridica în sunetul imnului şi în fluturarea tricolorului, deasupra capului, trofeul din cinci kg de argint masiv?

Organizatorii Roland Garosului nu i-au oferit Simonei pantoful de aur sau de argint nu contează metalul… Au ghicit că finala nu o va câştiga, spre surpriza tuturor, cu picioarele ei de căprioară, ci cu capul!... Mentalul i-a fost de mare ajutor!

Mulţumim Simona că ne-ai adus mândrii români, în faţa lumii!