Prostituata regală

Am citit zeci de tratate

privind corpul femeii divin,
cu linii perfect ajustate

rotunde şi prelungi,

care nu pot ascunde

minunea scânteii
când ajungi, sub crusta

boabei de struguri

în vin.

Ideile

cum că propriile corpuri

le aparţin, sunt depăşite

şi vetuste, fum…
Îmi asum ce spun,
de la ascet la poetul nebun.

Nu ele, femeile şi-au
modelat corpul
din praf de stele…
Şi nici nu l-au capturat

din ecranul

unui cinematograf…

Corpurile femeilor aparţin zeilor

vieţii şi dragostei.

Legenda fiicei faraonului Keops
zice într-un paragraf

din addenda vieţii ei sexuale:
Fiecare dintre aspiranţii amanţi
să-şi aducă amenda
în pietre pătrate, nu în talanţi,
în schimbul favorurilor sale.

A fost cu mii de bărbaţi
fără hei, fără eh,
satisfăcută să vadă

în pământuri aride
cum creşte în jurul ei
zidul marii piramide
din Gizeh

În loc de legitimaţie

În curând voi urca pe raftul bibliotecii, Fotografii mişcate. De fapt e a şaisprezecea carte a mea. Opt de poezie şi opt de proză. Cu patru cinci ani în urmă – până atunci adunasem vreo şapte-opt cărţi, tot aşa împărţite, de ambele  părţi, încă îmi doream să am carnet de membru în sindicatul scriitorilor – un preşedinte de filială mi-a reproşat:

Ionescule, hotărăşte-te cine eşti! Ori prozator, ori poet! Nu se poate amândouă!... Pe bune?… Am lăsat uşor enervat dosarul la filială şi mi-am văzut de drum. Îmi făcusem  socoteală că soluţia se dă oricum la Bucureşti. Nu putea fi în întregul ei instituţia opacă! Eşti primit în ea pe cărţi, nu pe ouă numai de la găină porumbacă…

Dacă a ajuns dosarul?... Ca într-un vis urât am recuperat dosarul după trei ani, plin de praf dintr-o magazie a filialei respective, întrucât din aceleaşi motive, nici măcar nu fusese trimis.

Şi cum nici o altă filială nu mi-a făcut invitaţie în răstimp, să-l depun la ei şi să obţin legitimaţie de intrare în Olimp, mi-am mai făcut un dosar, de ziarist… Nu am nici o refutaţie, să fiu de acord că omul ăla avea dreptate. Ce trist!

Nu poţi fi şi prozator şi poet şi ziarist, toate la un loc, decât într-o carte specială cu prieteni!... Cum să stea o fotografie mişcată a mea pe o legitimaţie oficială?

Al ciccilea anotimp convinge

Cu bucurie descopăr în numărul din Mai al revistei Argeş (pg 26), o cronică la Al cincilea anotimp al meu. Mulţumesc Mamier Angela Nache! Mulţumesc Dumitru Doman Augustin

https://centrul-cultural-pitesti.ro/revista-arges-mai-2020/
Se poate lctura mai bine deschizand link-ul

Săritura broaştii

De obicei când mă aşez în faţa calculatorului să scriu ceva, fără a avea prestabilit un subiect anume, întâi mă uit pe fereastră şi constat dacă timpul deschide către mine o perspectivă care să-mi sugereze, un capăt de drum de la care să-mi încep excursul.

Afară vremea e văratică, sunt semne că pot agăţa de creanga unui copac verde, un lanţ în care să mă balansez. Nimic mai intens decât să înfigi, dat pe spate, picioarele în cerul albastru, ca o pendulă pe care nu vrei şi nici nu poţi s-o opreşti când a luat avânt

Am citit pe diane.ro că azi 13 mai la americani e ziua săriturii broaştei, Nu ştiu pentru ce cauză nobilă a sărit broasca aia, dar ştiu în schimb sigur, că peste ziua de mâine şi eu voi sări din balta coronavirusului. După o  autoizolare prelungită, mă voi întoarce acasă şi îmi vine să cad în ispită şi să pun de un straşnic banchet.

Sună telefonul, sar într-un picior

–Alo, sunt un Peştişor de aur, dumneavoastră aţi comandat  un buchet de flori de la stat, nu de La ţigănci,  pentru joi  ora 9?

–Nu! Mie mi-ar trebui două-trei!… Şi  am invocat în gând, ar fi fain, un straşnic banchet, nu un amărât de buchet de flori, dar n-am lei în buget numerar, şi la ora aia e închis la bănci. Nu pot plăti nici online, hackerii mi-au spart hardul… şi nici cu cardul.

–Omule eşti sinistru, o ţii gaia-mîţu în şah etern... Ţi-am zis eu să plăteşti?...

Plăteşte ministru Cîţu! El creşte lei româneşti la guvern...

Semn de carte

Am terminat Fotografii mişcate (Este posibilă şi o continuare, ce să zic…). O carte cu şi despre prieteni scriitori şi artişti. Un dans între tablete în proză şi poezie. Romeo Ioan Roşianu şi echipa sa de la ECreator, precum şi Adrian Suciu al Direcţiei 9 şi al poeziei, mi s-au alăturat cu generozitate în finalizarea acestui proiect. Mulţumiri amândurora(!) şi lui Florin Dochia pentru o copertă albastră cum mi-am dorit. (El îmi pregătise un dans tineresc, pasional ca un roman de dragoste, ce să faci cu mine într-un picior!…)

Nu ştiu dacă a ieşit o carte bună!... Ce ştiu sigur e că fiecare poză am scris-o cu gandul aproape de cel despre care am povestit.(Coperta in proiect)