Florin Dochia imparte daruri de Craciun in Revista Noua. Multumim Florin Dochia
https://www.facebook.com/flowerindoc/posts/10208010239450931?notif_id=1605637805448302¬if_t=feedback_reaction_generic_tagged
miercuri, 18 noiembrie 2020
Daruri de Craciun
marți, 17 noiembrie 2020
Disertaţie ca nuca-n perete (şi o rochie cu plasă... pentru like-uri…)
Ai un blog sau scrii pe facebook. Nu e atât de simplu să scrii aproape în fiecare zi, dar nici nu te obligă nimeni. E pasiunea ta, poate fi exerciţiul zilnic, antrenamentul, înainte de a oferi în arenă, pe terenul tău de joc, spectacolul de gală.
Ştim, mai ales acum când trăim vremurile Covidului, ce însemnă un meci de fotbal, o partidă de tenis fără spectatori, sau o postare fără cititori… Spectacolul acela, postarea, poate fi de valoare, un subiect important şi, necitită se destramă, şi e dramă că se pierde în neant!…
Dar să-mi duc raţionamentul mai departe ca să nu uit unde vreau să ajung. Scrisul nu vine de la sine, el cere concentrare, idei clare, prospeţime în expresie şi o ţinută elegantă care să te reprezinte. Rar reuşeşti să fi mulţumit tu însuţi de produsul la care ai trudit. Simţi că puteai să-l finisezi, dar nu e timp să întârzii aspra lui ca să nu-ţi pierzi puţinii cititori obişnuiţi să intre măcar o dată pe blogul tău, sau să ratezi aventurierii fără cauze care rătăcesc prin hăul blogosferic. Vei mai reveni cu siguranţă de mai multe ori la el în lipsă de aplauze şi-ai să-l priveşti în alte feluri de oglinzi, când vei dori să construieşti o carte. Ai ridicat deja primele grinzi şi-ţi vine-n minte textul respectiv. Nu-l laşi olog, îl buchiseşti şi ai motiv să-l şlefuieşti cum se cuvine, îl scoţi din întuneric.
Urmează marea încercare. Pentru site-uri, tehnologia actuală a creat instrumente şi ai posibilitatea să ştii câţi cititori au intrat, câte clipe din timpul lor ti-au acordat pentru lectură, ai primit sau nu like-urile?
Te simţi nedreptăţit, ai avut aşteptări mai mari!... Îţi mai citeşti odată postarea , textul e bun!... Ţi-ai fi dorit să-l împărtăşeşti cu mai mulţi, ai tu nişte repere sau prieteni care ar merita să-l citească, să creşti în ochii lor(!), şi, ca un mărunt delincvent de ocazie faci un abuz, o şmecherie nevinovată, (nevinovată ţi se pare ţie!), pui o etichetă cu numele persoanei importante care contează pentru tine şi într-o clipă eşti pe peretele lui. E de rău, e de bine?
E de rău(!), sare fiica cea mică, intransigentă. Tată eşti ţigan? Că ţigăncuşă nu pot să-ţi spun!... Intri în casa omului fără să baţi la uşă, şi te speli pe mâini cu săpun?... N-are cum să-i placă asta nimănui!
Întreb şi eu, pe cei din listă la care s-a oprit mai des bruneta şi cărora le-am legat de linkuri eticheta, ce să fac? Cum să procedez? Să pun ţambalul pe batistă şi să tac?...
Mă gândesc. Ei pot alege! Nu vor brunete pe perete, să şteargă eticheta, după ce citesc!...
N.A. Postarea acasta presupune doua intrebari: 1. Ce a vrut sa spuna autorul? si 2. Cine e personajul de sub rochie?
luni, 16 noiembrie 2020
joi, 12 noiembrie 2020
vatǎ de zahăr
nebănuite
ding-danguri
aştern
liniști egale
an după an
încercuind
coaja
copacului
în rădăcini
aripi
sporesc
distanţele
suntem frunza
pândind
dezrădăcinarea
luminii
semn
sigur
de mare
călătorie
din loc în loc
ardem
în altar
cuvântul
în pielea
lui
tăbăcită
de bivol
fabricăm
metafore
de aer
aşadar
pantomimă
cu
îngeri în
centrifugă
pe o stinghie
de brad
se arată
poemul
triumfător
într-un
turnir
de vată
*
știu să
mângâi
vocala
cu caninii
știu
petala
trandafirului
și spinii
numai
patria
coapsei tale
n-o știu
cu deal
şi cu vale
știu
mușcătura
ca o mană
în carne
pe rană
melc să fiu
fără de
coarne
numai
sânii tăi
orbitori
nu-i știu
adumbri
noapte-zi
noapte
zi
*
straturi
de retină
uriașa zăpadă
a vorbelor
spirale
ruguri
și ţâșnire
arteziană
sunt atâţia
mesteceni
riguroase
semne
irizând
spre ziuă
scăderea
nopţii
straturi
de retină
fragmentate
în bătaia razei
straturi
de raze
roci
de quasari
Abonați-vă la:
Postări (Atom)