nebănuite
ding-danguri
aştern
liniști egale
an după an
încercuind
coaja
copacului
în rădăcini
aripi
sporesc
distanţele
suntem frunza
pândind
dezrădăcinarea
luminii
semn
sigur
de mare
călătorie
din loc în loc
ardem
în altar
cuvântul
în pielea
lui
tăbăcită
de bivol
fabricăm
metafore
de aer
aşadar
pantomimă
cu
îngeri în
centrifugă
pe o stinghie
de brad
se arată
poemul
triumfător
într-un
turnir
de vată
*
știu să
mângâi
vocala
cu caninii
știu
petala
trandafirului
și spinii
numai
patria
coapsei tale
n-o știu
cu deal
şi cu vale
știu
mușcătura
ca o mană
în carne
pe rană
melc să fiu
fără de
coarne
numai
sânii tăi
orbitori
nu-i știu
adumbri
noapte-zi
noapte
zi
*
straturi
de retină
uriașa zăpadă
a vorbelor
spirale
ruguri
și ţâșnire
arteziană
sunt atâţia
mesteceni
riguroase
semne
irizând
spre ziuă
scăderea
nopţii
straturi
de retină
fragmentate
în bătaia razei
straturi
de raze
roci
de quasari
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu