joi, 12 noiembrie 2020

vatǎ de zahăr

 


nebănuite 

ding-danguri

aştern

liniști egale

 

an după an

încercuind

coaja

copacului

 

în rădăcini

aripi

sporesc

distanţele

 

suntem frunza

pândind

dezrădăcinarea

luminii

 

semn

sigur

de mare

călătorie

 

din loc în loc

ardem

în altar

cuvântul

 

în pielea

lui

tăbăcită

de bivol

 

fabricăm

metafore

de aer  

aşadar

 

pantomimă

cu

îngeri în

centrifugă

 

pe o stinghie

de brad

se arată

poemul

 

triumfător

într-un

turnir

de vată

 

*

 

știu să

mângâi

vocala

cu caninii

 

știu

petala

trandafirului

și spinii

 

numai

patria

coapsei tale

n-o știu

 

cu deal

şi cu vale

 

știu

mușcătura

ca o mană

în carne

 

pe rană

melc să fiu

fără de

coarne

 

numai

sânii tăi

orbitori

nu-i știu

 

adumbri

noapte-zi

noapte

zi

 

*

straturi

de retină

uriașa zăpadă

a vorbelor

 

spirale

ruguri

și ţâșnire

arteziană

 

sunt atâţia

mesteceni

riguroase

semne

 

irizând

spre ziuă

scăderea

nopţii

 

straturi

de retină

fragmentate

în bătaia razei

 

straturi

de raze

roci

de quasari

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu