Melbourne pe bicicletă

În loc să mă uit la meciul Simonei cu Iga Swiatek, încheiat cu o mare victorie la Melbourne(3-6, 6-1, 6-4), de care am uitat pur şi simplu pedalând pe bicicletă, am rescris o tabletă. O las aici şi caut pe undeva meciul Simonei în reluare…

Uneori mi se pare că pedalez o bicicletă care merge spre nicăieri. Aceiaşi copaci desfrunziţi pe rafturile unei încăperi, par să mă însoţească dându-mi senzaţia că oriunde s-ar căţăra pulsul şi oricât s-ar accelera ritmul respiraţiei, rămân nemişcat. Un timp mort ca şi lanţul căruia i s-au rupt zalele. Pedalez în gol. În peretele din faţa mea e o uşă închisă ca un hublou masiv acoperit cu un scut dintr-un material transparent şi în lateral o tăietură pe unde îţi poţi introduce evident ultima carte scrisă de tine.

Procedeul nu e tocmai original e inspirat dintr-o proză scurtă a unui amic şi, ce să zic, funcţionează precum cardul într-un bancomat. Introduci codul ISBN la o tastatură şi în funcţie de suma plătită la intrare, cea achitată editurii pentru carte şi pe ce uliţă stai în mahalaua literaturii, ţi se afişează timpul cuvenit, minutul de aur  pe care ţi-l acordă cititorul la lectură.  Cititorul de carte e unic, ales de tine la intrare de pe un panou cu Fotografii oarecum mişcate.  

Analizând toate datele, computerul afişează pe ecranul de bord al bicicletei cât e tragerea şi ai voie să priveşti dincolo de zid. Nu trebuie să ai grijă, lumina se stinge automat când s-au consumat resursele!

Eu am ales la intrare, ca cititoare pentru recenta mea carte, fotografia cu nudul unei femei. Misterul ei mi s-a părut la un preţ rezonabil. O copilă blondă, tristă, cu faţa angelică, obosită răsfoind paginile. Cât a  zăbovit, privirea mea creştea dezirabil ca apele unui pârâu năvalnic umflat de o ploaie de vară. Dar trupul ei dezgolit părea o albie de tablă care nu-şi mai simţea marginile.

S-a mai luminat un hublou din peretele de pe partea opusă, întrezărindu-se un grup zgomotos de tineri. Faţa copilei s-a destins, mi-a întors spatele îndreptându-se către turbulenţi. Aceştia, aruncând cu pietre, au spart cumva hubloul şi au reuşit să pătrundă în interior declanşând sărbătoarea desfrâului.

Sigur timpul meu se sfârşise, dar pietrele aruncate stricaseră mecanismul şi lumina rămăsese aprinsă. N-am mai putut privi! M-am urcat pe bicicletă întors cu spatele şi am continuat să pedalez. Uimit, mă urmărea imaginea din hublou, iar timpul şi copacii treceau pe lângă mine ca un ecou.

Dinaintea umbrei

 

În drumul 

de dinaintea umbrei

şi de dinapoia pietrei

umbli desoperit...

Paşi de mazurcă

Iarna a pregătit de dimineaţă o pagină albă, ofertantă, din fulgi de nea pentu ca Simona Halep să scrie cu racheta ei, din îndepărtata Australie, încă o poezie românească. Nu putea să fie altfel!

N-a ieşit nici sonet, nici rondel, nici haiku japonez în formă fixă, dar nici o poezie prolixă, dezlânată, confuză deh, a vreunui mare poet ceh… (Nu vreau să par discriminatoriu şi nici arbitrar, personal nu ştiu nici măcar un poet ceh notoriu… E vina mea!)

Nu poţi fii totdeauna inspirat, şi atunci scrii un poem în vers alb, curat, echilibrat, aşezat. Disputa în sine n-a fost chiar un duel de vis! Simona neavând în raza ei vizuală nici vre-un Puşkin, care să se bată pentru onoare, şi nici vre-un puşcaş marin care să ţintească la fix, în soare.

 Narodnika Veronika Kudermetova, fată de comitet, s-a prins din start cine e poet! 6-1/ 6-3/

Nu vreau să glozes mai mult pe marginea victoriei, meritată fără îndoială în buzunarul gloriei. Ascult un vuiet polonez cum intră din afară pe fir şi creşte dinspre următorul turnir, în care Simona întâneşte iar, pe Iga Swiatek. Un suvenir nedorit cu veriga slabă, descoperit la Roland Garros.

Să sperăm că duminică, Halepina va veni cu lumina şi evident cu toţi aşii la ea! Are timp şi talent, să înveţe cu Darrin Cahill, paşii la mazurcă!...

 

Terapie cu Simona

 

Nu mai e mult şi se împlineşte magnificul Deceniu al Simonei Halep.

Cea pe care o bănuiam la început că e unul dintre acţionarii principali, la cel mai mare consorţiu al dealerilor medicamentelor de inimă(tot e la modă acum sănătatea!) –, ca să-mi dau seama la drum, după ani şi studii estetice de cercetare intensă, că de fapt, Simona doar aplică o terapie în masă, experimentală, curajoasă, de însănătoşire a naţiei şi a lumii ei de fani, cu episoade dramatice, chiar patetice, în serial, uneori. Băi calde şi reci, cum se poartă în plan mental, peste straturi de flori, genial pictate cu racheta pe hartă. Scapă cine poate!... Dar mai ales scapă de tahicardie planeta întreagă, prin călire şi artă!

Filmat cu drona spectacolul reuşit, pentru cine vrea să-nţeleagă cum se depăşeşte obstacolul, e ca un fel de trecere prin foc şi prin apă din prea multă iubire şi încredere de sine.

Întotdeauna dramatismul sportiv e total si aproape matematic în setul decisiv când dintr-un motiv sau altul Simo porneşte de la 1-5 sau 2-5! Se iese din clinci căzând în genunchi umil, luând-o de la început şi ridicând apoi la final în înaltul, zâmbetul cunoscut şi crucea.

Aşa s-a scris ieri în istorie. Simona Halep-Ajla Tomljanovic 4-6/ 6-4/ 7-5 Simona a câştigat, dar fără glorie…

Un giuvaer la coroana Soranei

 

Nu de obrăznicie şi agresivitate poate fi bănuită Sorana, că-i lipseşte. Cu un tupeu şi o lejeritate dezarmantă, când îi iese, ea poate desfiinţa orice adversar se nimereşte în faţă sa.

Fie o câştigătoare de Grand Slam, fostă lider mondial, sau altă stea, indiferent că o cheamă Kvitova sau altcumva!

Fie pe organizatorii de turnee, care nu dau seamă competitorilor, de condiţiile neegale ca locaţie şi antrenament!

Fie pe propriul antrenor, ale cărui sfaturi vocale o deranjau evident, interferând ritmul muzical ce se auzea prin cască în urechile sale, invitând arbitrul să-i dea Cruciatului, cartonaşul roşu!

Fie că se include, in perso(a)na, celor mai aprigi duşmani ai săi, de nu mai aude Sorana  pe ce gard îi cântă cocoşu. Şi nu mai ştie ce mască să-şi pună, din bumbac, sub pălărie, la compleu, când se-ntâlneşte cu Ion Ţiriac sub raza de lună!...

Nu că mi-ar place obrăznicia, dar uneori e folositoare şi bună când te scapă de zmei! O poveste frumoasă partida cu Kvitova! 6-4/ 1-6/ 6-1!!! Un giuvaer din coroana Soranei, dintre cele mai strălucitoare.

Felicitări, te mai aşteptăm!