Nu de obrăznicie şi agresivitate poate fi bănuită Sorana, că-i lipseşte. Cu un tupeu şi o lejeritate dezarmantă, când îi iese, ea poate desfiinţa orice adversar se nimereşte în faţă sa.
Fie o câştigătoare de Grand Slam, fostă lider mondial, sau altă stea, indiferent că o cheamă Kvitova sau altcumva!
Fie pe organizatorii de turnee, care nu dau seamă competitorilor, de condiţiile neegale ca locaţie şi antrenament!
Fie pe propriul antrenor, ale cărui sfaturi vocale o deranjau evident, interferând ritmul muzical ce se auzea prin cască în urechile sale, invitând arbitrul să-i dea Cruciatului, cartonaşul roşu!
Fie că se include, in perso(a)na, celor mai aprigi duşmani ai săi, de nu mai aude Sorana pe ce gard îi cântă cocoşu. Şi nu mai ştie ce mască să-şi pună, din bumbac, sub pălărie, la compleu, când se-ntâlneşte cu Ion Ţiriac sub raza de lună!...
Nu că mi-ar place obrăznicia, dar uneori e folositoare şi bună când te scapă de zmei! O poveste frumoasă partida cu Kvitova! 6-4/ 1-6/ 6-1!!! Un giuvaer din coroana Soranei, dintre cele mai strălucitoare.
Felicitări, te mai aşteptăm!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu