Iarna a pregătit de
dimineaţă o pagină albă, ofertantă, din fulgi de nea pentu ca Simona Halep să
scrie cu racheta ei, din îndepărtata Australie, încă o poezie românească. Nu
putea să fie altfel!
N-a ieşit nici sonet, nici rondel, nici haiku japonez în formă fixă, dar nici o poezie prolixă, dezlânată, confuză deh, a vreunui mare poet ceh… (Nu vreau să par discriminatoriu şi nici arbitrar, personal nu ştiu nici măcar un poet ceh notoriu… E vina mea!)
Nu poţi fii totdeauna inspirat, şi atunci scrii un poem în vers alb, curat, echilibrat, aşezat. Disputa în sine n-a fost chiar un duel de vis! Simona neavând în raza ei vizuală nici vre-un Puşkin, care să se bată pentru onoare, şi nici vre-un puşcaş marin care să ţintească la fix, în soare.
Narodnika Veronika Kudermetova, fată de comitet, s-a prins din start cine e poet! 6-1/ 6-3/
Nu vreau să glozes mai mult pe marginea victoriei, meritată fără îndoială în buzunarul gloriei. Ascult un vuiet polonez cum intră din afară pe fir şi creşte dinspre următorul turnir, în care Simona întâneşte iar, pe Iga Swiatek. Un suvenir nedorit cu veriga slabă, descoperit la Roland Garros.
Să sperăm că duminică, Halepina va veni cu lumina şi evident cu toţi aşii la ea! Are timp şi talent, să înveţe cu Darrin Cahill, paşii la mazurcă!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu