Nu mai e mult şi se împlineşte magnificul Deceniu al Simonei Halep.
Cea pe care o bănuiam la început că e unul dintre acţionarii principali, la cel mai mare consorţiu al dealerilor medicamentelor de inimă(tot e la modă acum sănătatea!) –, ca să-mi dau seama la drum, după ani şi studii estetice de cercetare intensă, că de fapt, Simona doar aplică o terapie în masă, experimentală, curajoasă, de însănătoşire a naţiei şi a lumii ei de fani, cu episoade dramatice, chiar patetice, în serial, uneori. Băi calde şi reci, cum se poartă în plan mental, peste straturi de flori, genial pictate cu racheta pe hartă. Scapă cine poate!... Dar mai ales scapă de tahicardie planeta întreagă, prin călire şi artă!
Filmat cu drona spectacolul reuşit, pentru cine vrea să-nţeleagă cum se depăşeşte obstacolul, e ca un fel de trecere prin foc şi prin apă din prea multă iubire şi încredere de sine.
Întotdeauna dramatismul sportiv e total si aproape matematic în setul decisiv când dintr-un motiv sau altul Simo porneşte de la 1-5 sau 2-5! Se iese din clinci căzând în genunchi umil, luând-o de la început şi ridicând apoi la final în înaltul, zâmbetul cunoscut şi crucea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu