Poveste

 

cuvintele

nu eu sunt

cel care a împărtăşit

această taină

căci însuşi el

întâi a rostit

apoi şi-a dezlegat

pasările gândului

să prindă înţelesul

vorbelor sale

pe care

le-a adeverit

binecuvântându-le

cuvintele sunt fiinţe

V. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu

 23. cuneiforme

 

ai putea tu să crezi

că frunza

e o lacrimă

căzătoare

(în memoria tulpinii frunza

scade în cercuri concentrice…)

 

că iarba

e o ninsoare

subterană

(cât sânge atâta rană…)

 

că aerul

e o dovadă uitată

a atlanţilor

(cuneiformă necercetată…)

 

că piatra în inima ei

este oglindă începutului

lumii luminii

și grindă casei

e femeia…

 

trupul ei

răcoros

curcubeu

peste o vale izbăvitoare

unde m-astâmpăr

de dumnezeu

 

24. cocon de umbră

 

străzi sunt

cuvintele…

răsfirate

foșnesc

atingând briza

 

îmi vin în minte

tot felul…

tălpile goale

abia de învaţǎ

sǎ lipăie

și eu strivesc

sânii

cu dinţii

de lapte…

 

cu mâna la gurǎ

mama

încremeşte mutǎ

într-un cocon

de umbra

 

25. luna de cearǎ

 

încercǎnat

gândul

ca o implozie

 

urletul alb

al himerei

îmi dǎ târcoale

 

greieri

sfredelesc

sângele meu

 

boncǎnește

cerbul zeu

șchiopǎtând

 

ora precum

ghinda

cade în iarbǎ

 

captiv între

pietre pǎstrǎvul

subţiazǎ

 

luna de cearǎ

taie noaptea

în douǎ

 

26. colind

 

ne fulgerǎ pe șirǎ cu colinde

se hârjonesc în suflet lupii tineri

în cer un înger candela-și aprinde

și clopotele bat la sfânta vinery

 

ce veșnic ninge cearcǎnele serii

pudrate-s cu mireasmǎ de rǎșinǎ

și parcǎ înfloresc în glasuri merii

… în ieslea lumii pâlpâie luminǎ

 

27. cum înlǎnţuie iedera

 

cum înlǎnţuie iedera

în ploaia verii

tânǎru-ţi trup…

lup

hǎmesit

 dansam

în jur focul

 

simţeam umbra unei rǎni

lustruite cu gheaţǎ

și dintr-odatǎ

m-am împiedicat

în marginea ta

ceţoasǎ

cǎzând

fǎrǎ respiraţie

între doi bulgǎri de raze

 

din genunchi

sângele scurgea

nopţi dupǎ nopţi fierbinţi

pierdusem

dreptul

sǎ mǎ dedau

visului

venise vremea cuviinţei…

 

cu un zid de gloanţe

despǎrţeam

șchiopǎtând

linia vieţii

de linia

orizontului

și mǎ încercuiam

tot mai strâns

 

28. ce mai bisericǎ

 

ce mai bisericǎ

mi-am construit

cu turla între dealuri

îngenuncheate

de ploi

 

tot mai rar

în clopotniţǎ

foșnește

dumnezeu

 

trosnesc

cǎpriorii

și eu…

 

29. lecţie de umbra

 

cu laserul

în mâini

ca un lujer

copilul

magistru

traseazǎ

conturul

inexorabil

al clipei

 

îngeri

cu trupurile

strǎvezii

așezaţi

în bǎnci

lustruite

deprind

exerciţiul

umbrei

 

din timp

în timp

crupierul

de lut

rǎstoarnǎ

pe masa

de joc

gloanţe

de argint

 

30. adânc sub stele

 

adânc sub stele

amforǎ de lut

cât o rugǎ

 

din osuarul îngerilor

curge fǎrǎ

sfârșit timpul

 

niciun templu

nu-i mai mare

decât viaţa însăşi

 

în sufletul gol

ţrâmbiţeazǎ

trupul femeii

 

ziua de-a curmezișul

nopţii pâlpâie

semn de carte

 

IV. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu

18. revoluţia zarzǎrilor

un comandou de zarzǎri a trecut prin oraș

pǎmânt de flori a nins pe caldarâme

pe șenile teribil un tomberon uriaș

pare-o corabie fǎrǎ parâme

toate canalele s-au închis temporar

se fac apeluri și se cer soluţii

în studioul patru se dǎ cu var

pe rănile sublimei revoluţii

tot mai tac… tot mai tac luminând

lumânǎrile lumii în ger

salubritatea în coloanǎ grevând

continuǎ marșul în cer

19. transmisionistul

e un aer bun acesta

dar eu

cu vestonul

de sânge

pǎtat

și telefonul

scǎpat

din mâini

… cu respiraţia

mereu în urmǎ

de parcǎ

cerul de pâslǎ

coboarǎ nebun

în sănii

de piatrǎ

trase de câini

e un aer bun

care latrǎ

acesta

din mâini…

20. vatǎ de zahăr

nebănuite

tam-tamuri

depun în cercuri

liniști egale

an după an

înlănţuind

copacul

în rădăcini

bat aripi sporind

distanţele

*

suntem frunza

pândind

dezrădăcinarea

luminii

semn

de mare

călătorie

*

din loc în loc

cu spaimă

ardem

cuvintele

în pielea lor

argăsită

de bivol

*

fabricăm metafore

hieroglife

de aer

pantomimă

a îngerilor

totul în centrifugă

pe o stinghie

de brad

poemul

într-un turnir

de vată

*

știu să mângâi

vocala cu caninii

știu petala

trandafirului

și spinii

numai patria

coapsei tale

n-o știu

cu deal

și cu vale

știu mușcătura

ca o mană-n carne

pe rană

melc să fiu

fără de coarne

numai

sânii tǎi orbitori

nu-i știu adumbri

noapte-zi

noapte-zi

*

straturi de zăpadă

uriașa retină

a vorbelor

spirale ruguri

și ţâșnire arteziană...

sunt atâţia mesteceni

riguroase semne

irizând

scăderea nopţii

straturi de retină

fragmentate

în bătaia razei

straturi de raze

roci de quasar

21.se-nmulţesc cuvintele

precum soldaţii

mǎrșǎluind

mǎrșǎluind

cuceresc spaţii

mǎrșǎluind

mǎrșǎluind

e o crizǎ de bitum

e o crizǎ

în constelaţii...

se-nmulţesc

cuvintele

precum

picăturile ploii

pe parbriz(ă)

22. hebdomadar

la o sesiune extraordinară

în galaxia noastră

s-a deschis o expoziţie

universală

unde fiecare naţie

a adus

exponate

care să ateste

înflorirea civilizaţiilor

pe planete

enumerând diversele

papirusuri

și totemuri codificate

un hebdomadar local

aprecia

cǎ alături de potirul

sfântul graal

a fǎcut senzaţie

un ţăruș

cu sârmǎ ghimpată

din ţara nimănui

(Din volumele Pasărea ceţii şi Glonţ de argint)

Fotografii mişcate. Jean Dumitraşcu

 

Se fac - este cumva la modă - tot felul de antologii. Eu însumi public pe pagina mea de facebook o antologie de autor, selectând poezie proprie, dar,  trebuie să recunosc, rar se rătăceşte un cititor s-o deranjeze, s-o scoată din ritm, ăla care e, cititorul ziceam, nu ritmul interior pe care îl scandez cât încă mai vegetez. Te poţi gândi că nu eşti într-un pustiu singur. Mai e un nebun bătut de soartă, sau bătut de caniculă, care caută o oază.

Dar nu despre mine vreau să vorbesc ci despre omul căruia i s-a luat filarmonica. E greu să poţi accepta că ţi se poate lua până şi visul, visul după ce l-ai visat, pentru care ai bântuit la porţi, între vii şi morţi, umilindu-te şi întinzând mâna să mai poţi cumpăra o tubă, un corn englez, o harpă, să-ţi împrospătezi alămurile, să înlocuieşti un violoncel. Ai scos din propriul tău portofel ultimul bănuţ pentru buchetul de flori pe care dirijorul să-l ofere prim solistei la final. Dar cel mai greu a fost când ţi s-a cerut  să mai reduci de la orchestră un post, chiar mai multe dacă se poate şi ţi s-a sugerat că cel mai potrivit din toate, în capul listei ar fi dirijorul, că oricum el n-are instrument şi are un salariu prea mare.

Se fac antologii ziceam, dar niciuna ca O antologie subiectivă a poeziei româneşti de azi a lui Jean Dumitraşcu. El o face ca un îndrăgostit de muzică sinfonică şi poezie, căutând răspunsuri la o mulţime de întrebări. Un autor şi o singură poezie...

Rătăciţi-vă pe pagina lui şi daţi un vot! Statistic, cu cât vă rătăciţi mai mulţi, câştigă poezia românească.

III. O antologie de autor. Ion Toma Ionescu

16. umerii ploii

ce rotunzi sunt

umerii ploii

și cât de calzi

de parcă

ar celebra

amăgitoare victorii

heralzi…

îmi văd de viaţă

în aşteptare

ca o pradă

adulmecând

sărutul

păsării

de ceaţă

17. colind sub cearşafuri de smalţ

cum se târăşte

lumina

în colbul

arşiţei

palmele

mele

vraişte

foşnind

tu vii umbră

a păsării ceţii

către miezul

de zi

una

cu sâmburele

din mireasma

de mirare

a

mărului

18. pasǎrea ceţii

se ruginiseră

de ierburi

în piept

morile de vânt

*

ca și cum

aș fi deschis

un veac

pielea copacului

*

sub coajă

straturi de retină

pești

încolţind

*

un singur câine

scapără așchii

albind în jur

o pată

ca un nimb

al singurătăţii

*

ne rotim

mecanisme

bizare

piloţi

ai marii bucle mortale

cursa continuă

întotdeauna cursa

continuă știm

dincolo scorpionul

ursa mare

ne rotim

ne rotim

printre saci de nisip

coloraţi

viu coloraţi

s-a strecurat

o omidă

clandestin

ca un drog

eliberaţi pista

eliberaţi-o vǎ rog

*

din marmidele

aburind

pe spinările

cailor

se împarte ceaţă

cu gamela

*

Stăruitor

aer

de păstrăvi

*

poate lotcă

de straniu

pescar

vâslind

unde curge amurgul

absint

nopţi

dintâi

*

puiul de șarpe

îmi tulbură

glezna

bezna

se-ndoaie

în piatră

de var

latră

cum latră câinele

de buzunar

*

răsuflare de lupi

tineri

încălzind

zăpada

lupoaica

în cer

îşi alăptează

puii

*

implozie

de alb

prin pori

doamne câte cuvinte

*

pești de argint

în ape

de-argint

strălucind

va să fie linişte

(Din volumele Pasărea ceţii şi Glonţ de argint)