duminică, 26 martie 2023

Vânătoare regală

 


Ieri mi-am propus să vânez două evenimente ce promiteau poezie bună şi muzică la Lloyd’s Pub, sub arcadele de cărămidă de pe strada Colţei nr 16, înălţate ca o piramidă sub pământ. Colţurile piramidelor sunt mult mai rotujite când se construiesc sub pământ…

Dar nu mi-au fost toate aşteptările împlinite şi încununate ca orice vânătoare, firesc, cu valuri de vin şi un praznic pe măsură, cu trupa “Arhaic” garnitură în meniu şi cu poetese tinere şi talentate, care să întreţină spiritul viu în literatură, la mese…

Cum n-a fost nici ca-n povestea cu, “cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul!...

Eu am prins unul, evenimentul de la matineu, lansarea unei cărţi a profesorului de matematică Mihai Ciobanu, unde cei care am participat, puţini la număr, am avut răbdare să ne ascultăm între noi, vorbind despre o “Linişte cosmică”, aşa cum nu se întâmplă cel mai adesea.

Am avut norocul de asemeni să-l prindem pe Traian Chiricuţă în mare formă, într-un recital în care era greu de ales ce-ţi place mai mult, versurile sau muzica. Şi încă ceva peste care nu pot trece; am ascutat un text de proză scurtă scris de Viorel Ioniţă, cu un umor fin, discret, care ne-a prins pe toţi cei prezenţi, fiind ştiut că în astfel de manifestare proza nu prea are vocale...

Din păcate, verbul de lut al genunchii mei nu mi-a mai permis să ajung şi seara târziu la vânătoarea regală, când s-a vânat probabil cerbul cel mare...













vineri, 24 martie 2023

Dintr-o nouă carte de tablete cu nenumărate pagini nescrise

Ieşisem de la Galeria Căminul Artei, unde participasem la vernisajul pictorului piteştean Ion Pantilie, un succes fără nicio îndoială şi pe strada Biserica Enei o maşină cu spatele vroia sa parcheze. O doamnă tocmai ce coborâse de pe trotuar în marginea străzii şi schimba ultimele cuvinte ce se folosesc de obicei când te desparţi de cineva împreună cu care ai făcut o porţiune de drum. Spatele maşinii se apropia încet, centimetru cu centimetru, fără să dea vreun semn de ezitare sau măcar un semnal acustic, împingând-o pe femeia încremenită ce încerca să se opună cu mâinile unei situaţii extreme, ce venea peste ea din senin, implacabil şi nefiresc.

Parcă revedeam tancul rusesec dintr-o imagine recentă şi vie ce nu se mai şterge din memorie, care încerca să fie ţinut la respect de o ucraineancă cu mâinile goale, ce împingea de şenile.
     Femeia, dezechilibrată, reuşi cumva sprijinindu-se de eleron, să sară printr-un declic pe trotuar din tabloul absurd ce îngheţase în privirea ei speriată. Domnul, impasibil la volan, îşi continuă riguros şi linişit parcarea. Apoi se dădu jos îndreptându-se ameninţător, tot el, către femeie, cu o întrebare într-o tonalitate înaltă, repetată, ca un tir de rachete:
„Unde eraţi? Unde eraţi?... Carosabilul este al meu!... N-am mai putut răbda, explodam:
„ Dar domnule, doamna nu e Ucraina! Şi dumneata nu eşti Putin!”

OLX.ro

OLX.ro

(Să ne mai şi jucăm, zic!)

 

Ascute

soarta gura coasei,

în genunchi pe ilău.

Mărunţeşte, ritmat,

cu ciocanul, scandând

repetat, numele tău     

pe tăişul de gând...

 

Scoate apoi de la brâu

o cute, din teaca murată

cu apă de râu,

şi pe lama zimţată

conduce,

arcuşul închinat

jumătate de cruce…

 

Nu-i mult pân’ se-ncheie

calvarul! Ceru-i pârjol,

fără urme de nori.

Cu un coş de merinde

mândra îşi intră în rol

şi întinde ştergarul

în fân, printre flori...

 

Dar coasa

abia se mai sprijină-n iarbă.

Mâna slăbeşte pe coporâie...

Dinapoi se-nteţeşte

un damf da tămâie.

Dinainte miroase

interzis a plăcinte...

 

Şi moartea îşi râde

ştrengăreşte în barbă.

Jur pe crucifix

că v-am zis

să vă cumpăraţi

motocoase

de la OLX!...

 


luni, 20 martie 2023

Ziua poeziei

           Într-o “fotografie mişcată”, de Ziua poeziei, mă întorc cu gândul la Nichita... şi pentru că atunci când ajungea prin Piteşti, era întotdeauna nedespărţit de Tomozei şi Tomozei m-a debutat, îl păstrez şi pe el în fotografie...





sâmbătă, 4 martie 2023

38. Ţapinarii cerului




primenesc
vorbele
rugăciunii…
sub piele
diluviul
mă strânge
precum coaja
unui copac

dacă strânsura
opacă a norilor
biciuită
de fulgere
s-ar frânge
în gura zorilor
ploaia n-ar mai fi
nesfârşită...

doi câte doi
perechi
urcăm pe corabie
fum de tămâie
şi sare
năpădeşte
ca iarba
asfaltul

înşiraţi pe zare
îngeri ţapinari
în convoi
nesfârşit
cară cu plutele
trunchiuri
de stejari
în înaltul

doar în cer
într-un vârf
de munte
a rămas
pământ,
o pădure
de cruci
pe platoul întins

singuri
peştii,
uitaţi în adânc,
tăcuţii peşti
tresar năluci
în ecoul
loviturilor
de secure...