sâmbătă, 1 februarie 2025

Amintiri din alte vremi



















Amintiri din alte vremi. Fotografii cu brigada artistică a secției Cutii viteze Dacia(anii 80-89), al cărui textier și instructor eram, laureată a mai multor festivaluri de satiră și umor: Vaslui, Zalău, Rîmnicul Vîlcea, Câmpulung, cu spectacolele precum Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Calul colectivului, povești puse în scenă cu pasiune, creativitate și umor de un grup de tineri talentați care lucrau în secție. Oblgatoriu indirect productivi, ca să nu stânjenim producția de Cutii viteze, planul era sfânt și aproape că niciodată nu era îndeplinit…

Nimic nu s-ar fi putut face fără argintul viu, strălucitor încă de pe atunci, sufletul tuturor spectacolelor, Adriana Drugulescu, viitoarea actriță a teatrului Alexandru Davila. Nu se putea să nu fi îndrăgostit de ea!...
Mi-amintesc un moment ce se potrivește manușă, când lupul Romică Țociu, la Zalău parcă, eram cu el în concurs, voia s-o fure pe Scufița noastră și s-o ducă la urs în pădure și eu când trăgeam patul în ușă câștigând timp, ea a sărit pe fereastră într-o barcă spre ademenitorul Olimp…
Dar și Cristi(Dumnezeu să-l ierte!), și Bozo, și Demi, și piticul Petre(cel mai înalt dintre toți! El era excepția de la regulă căci lucra direct în producție, undeva la honuire pe linia pinioane viteza 1/2 și ca să recupereze, făcea ore suplimentare), și Flori și Gina și Camelia și celelalte fete(ce însemna tinerețea!), erau minunate!
Spre rușinea mea am uitat numele celei cu care stăteam în pat la internatul unui liceu din Zalău, unde fusesem cazați(vezi fotografia!). Toate hotelurile din oraș erau ocupate de sportivii aflați la o competiție internațională. Blonda de la Tratamet(și ea era o excepție, căci lucra într-un laborator de la o secție vecină cu a noastră. Tratamentul termic.), avea nevoie de pregătire psihologică-confesivă înainte de spectacol, fiind mai emotivă deh, a nu se interpreta altceva!
Dacă o recunoaște cineva vă tentez să-mi scrieți numele ei întreg la comentarii, să n-o sar cumva și s-o trec la avarii când refac tabelul pentru prime, să-l înaintez prietenului meu 3B. Trebuie să recunosc BB BULEARCĂ responsabil cu resursele umane, avea misiunea cea mai grea. Eu făceam rime că nu știam să tac, dar el făcea ce făcea și obținea de la conducere prime, să avem ce cheltui la introducere pe drum.
Abil cum e, pensionar acum și administrator de site, eu l-am pus în funcție să se știe(!), i-aș propune, are timp suficient să gândească pe bune de sub a lui pălărie, cum ne scapă de dulceața programului, apă, hrană, energie cu un război la graniță cum face pace și ne aduce în raniță tinerețea înapoi, că n-a stat se știe degeaba toată viața la resursa umană…
Grea misiune ți-am dat PRIETENE, da și tu mi-ai dărâmat cu vorba ta, școala de partid! Asta rămâne între noi!






vineri, 31 ianuarie 2025

să rosteşti cuvântul

 











să rosteşti cuvântul

pe numele lui

de împărat,

să-l slăveşti,

întâi soarelui

şi apoi iubitei.

 

să-i cobori

în călcâi bezna

umbrei lui

şi ei, să-i îndoi

sub sărutul ispitei

glezna…

 

să-i ascunzi în nori

sânii rotunzi

cu palmele.

ai stăpânii,  

ai sclavei...

după nevoi.

 

să pătrunzi

în miezul enclavei,

între coapsele

unde şi-a înnodat

dumnezeu

sinapsele.

 

cuvântul e liber

în ceață să tacă

sau să zboare departe,

să-și facă

temei în soare

şi viaţă în moarte

 

(al cincilea anotimp)


joi, 30 ianuarie 2025

Un pamflet lipsit de imagine

 

            Notǎ: Imaginea din fotografie ar fi putut să pară nepotrivită, scandaloasǎ. Ea nu era cum s-ar crede o ispită frumoasă, moldoveancă de-a noastră de la Huși. Era venită pe tic-toc direct de la ruși, dar era un nud în zăpadă și a trebuit sâ o șterg Sǎ ne obișnuim cu anomaliile climatice de la noi, în curând iarna păcătoasă ar putea deveni vară pe veresie și pacea ar putea intra în război. În Bucureștiul încins, opțiuni democratice să ieșim în stradă la zăpadă anul ăsta n-au prea fost. Ce să facă omul dacă n-a nins și nici măcar rost nu mai e, să apară din senin în focul privirilor lui, chipul revoluționar al unui ideal feminin.

Nimic nu mai e ca înainte și la Crucea de piatră nisipul doar al amintirilor, a rămas fierbinte, iar felinarul roșu s-a stins.


            Viscolul ce a pus stapânire peste ţarǎ, cel subteran ce latră necuprins, nevǎzut, anonim, SUVERAN, de acela ar trebui sa ne ferim pe scut sau sub scut!... Să murim cu el de gât! Pentru acela ar trebui instituit codul rosu, alerta de stare. Cine sǎ determine într-atât grosimea stratului de minciuni sforăitoare, cât și omerta atotcuprinzătoare cu zero lei la buget? Cine sǎ mǎsoare viteza pustiirii și Crivǎţul jafului ce ar veni dinspre soare răsare? Cine sǎ se ia de piept cu el?

Baronii indolenţi ai nesimţirii?, prefecţii judeţelor nesǎtui?,  politicienii corupţi?, când noi orbiţi de televiziuni nu mai știm sǎ mânuim în stradǎ lopeţile deszǎpezirii?
            Atinși de orbire și daltonism ne încurajǎm, ni se nǎzare cǎ zǎpada e tot albǎ cum o știam din copilǎrie, și nǎmeţii nu vedem cǎ sunt dune roșii de nisip... Stǎm în case așteptând tǎcuţi ca un Escu sǎ traseze pe hartǎ marile lui proiecte.
            Fǎrǎ nici o decenţǎ/ cu toată bǎșcǎlia/ fără nimic sfânt/ ne-a lǎmurit/ cu frică de Dumnezeu/ cǎ energia lumii/ centrul sfânt al hranei și apei/ vin prin deschizătura vranei/ cristelniței/ din pământ/ într-un eseu de un leu...            

De fapt Escu ăsta cum se va fi numind el are doar un singur proiect, dat prin încredinţare directǎ regilor asfaltului. Sǎ toarne asfalt peste noi toţi, straturi-straturi de asfalt roșu, sǎ ni-l bage în gura care vorbește, în urechile care ascultǎ, în ochii celor care nu sunt hoţi.

În arta politicǎ toate construcţiile mǎreţe cer sacrificii umane și o abordare miticǎ, dacică dacă se poate.Se și vede un meșter Manole de autostrǎzi. Sǎ taie pǎduri Transilvane, sǎ disloce  Roșii Montane, sǎ  punǎ milioane de metrii cubi de Ane cu graţie la fundaţie. Sǎ amestece nisipul cu sângele în malaxoare și sǎ-i dea culoare potrivitǎ, sǎ niveleze cu compresoarele și sǎ instaleze de la chinezi și de la ruși ursitoarele de elitǎ în tribunǎ ca sǎ umple locurile goale pe esplanadǎ și sǎ inaugureze cu fast și cârnaţi marea autostradǎ într-o cursǎ nebunǎ...

Urcaţi mireni, urcați în Ferrari în Porsche sau BMW-eu cǎtre Cotroceni.

Învingǎtorul e zeu. Deschideţi poarta sǎ intre viscolul!

joi, 23 ianuarie 2025

20. vată de zahăr

 



nebănuite

tam-tamuri

depun în cercuri

liniști egale

 

an după an

înlănțuind

inima

copacul

 

în rădăcini

bat aripi

sporind

distanțele

 *

suntem

frunza

pândind

dezrădăcinarea

 luminii

semn

 de mare

 călătorie

*

din loc în loc

 cu spaimă

ardem

cuvintele

în pielea lor

argăsită

de bivol

*

fabricăm

metafore

hieroglife

 de aer

pantomimă

 a îngerilor

totul în

centrifugă

 

pe o stinghie

de brad

 poemul

 într-un turnir

de vată

 *

știu să mângâi

vocala

cu caninii

știu petala

 trandafirului

 cu spinii

 

numai patria

coapsei tale

n-o știu

 cu deal

 și cu vale

 

știu mușcătura

ca o mană-n

carne

pe rană

 melc să fiu

fără de

coarne

 

numai

sânii tăi

orbitori

nu-i știu

adumbri

 noapte-zi

noapte-zi

 *

straturi

de zăpadă

uriașa

retină

a vorbelor

spirale-ruguri

și țâșnire

arteziană...

 

sunt atâția

mesteceni

riguroase

semne

irizând

scăderea

nopții

 

straturi

de retină

fragmentate

în bătaia

razei

 

straturi

de raze

roci de

quasari...