Azi e ziua lui Ioan Romeo Roșiianu. Înainte de orice, LA MULȚI ANI ȘI SĂNĂTATE ROMEO!
Am dedicat acestui om în timp mai multe rânduri de texte și versuri scrise cu inima. Pentru că mintea inimii mele l-a asimilat ca pe un ziditor de prietenii, iar la masa lui plină întotdeauna cu pahare și cărți m-am simțit cel mai bine!
Aleg un text scurt în care am încercat să-l portretizez și o poezie din Fotografii mișcate, carte care i se datorează în mare parte.
*
În poarta Cetății Roşiianului(nici roșioreanului nu e greșit la Baia Mare), scrie cam așa:
Sunt oameni care-şi marchează locul precum un munte.
Schimbătoare vremea la munte. Acum e soare pe creste, acum se lasă ceață de poveste peste vale... Dar nimic în drumurile tale nu te răsfață ca prietenia muntelui.
E ușor să-ți faci casă de piatră în inima lui, dar nu încerca să bei tot vinul de pe masă, pe doi lei!...
Dă şi tu ceva din inima ta!
*
Lui Romeo Roşiianu
dintr-un corn
de unicorn
torn
stropi de
lavă
direct în mortar
ca şi cum
într-un glosar
vechi
aș semăna
semințe
să răsară
în urechi
tufe tinere
de agavă
…edificiu precar
fără grinzi
de susținere
enclavă
din oglinzi
translucide
solare
palate
inconsistente
de siliciu topit
şi sare
corabie
rătăcind
prin deșertul
de jar
ca scrisorile
de dragoste
cu sigla
păsării ceții
la avatar
casă de inorog
nesupus…
şi mă rog
celui de sus
să ajung
să pun țigla
şi să dau
pereții
cu var
înainte ca
animalul
de zăpadă
din mine
să se dea
răpus…
(joc cu unicorn)
LA MULȚI ANI ZIC, SĂ NE REVEDEM SĂNĂTOȘI!
