Publicat în Acolada

 O revistă vie cu mulți prieteni. Mulțumiri Domnului Radu Ulmeanu și o invitație la lectură

https://firebasestorage.googleapis.com/.../magazines...

Un REGAL, remember

 Un REGAL. prima parte

UN REGAL, partea II-a

O sarbatoare poetica la Pitesti cu ocazia lansarii Colectiei Regal a Editurii Art Creativ a Daniela Toma. Cei patru poeti sarbatoriti: Aurel Sibiceanu, Denisa Popescu, Victor Badescu si Ion Toma Ionescu. Multumiri celor implicati si producatorului acestui film domnul Liviu Martin

Papucii lui Mario și varanul

Să fie o bucată de proză scurtă, absurdă, ruptă din Jurnalul meu din anul Apocalipsei(2012, Editura Inspirescu), cea apărută ca un afiș publicitar fâlfâind azi pe cerul amintirilor Păsării ceți și a facebookului, că oamenii scriși în text cu literă mică par a fi reali, și, faptele lor scrise cu literă mare au rămas, oricât s-au chinuit unii dintre ei să le șteargă. Chiar dacă papucii lui Mario au urcat cu el în cerul animalelor, imaginile celebre se mențin încă pe blogul meu și în memoria Nikonului...

*

 Când au început să se retragă de prin bărăgane apele murdare ale Dunării, s-a urcat pe una din cele opt nave trase la chei în portul Constanța, încărcate cu tablă și țevi de oțel dispărute cu totul de pe firmament pe ultimul drum al flotei, în decembrie 89, cu destinația Turcia, SUA, Egipt sau Canada. Nu mai știa care era vaporul(!), îi vâjâia capul! Să fi fost Răselnița, Munzurul sau Calafatul?... Telega sau  Făgărașul?... Poate că Dimisul, mai degrabă Ilfovul baronului de dragnea (greșeală, dragnea va fi fost să fie baron de Teleorman nu de Ilfov în poezie, mai târziu. O fi el de aceeași teapă dar corabia lui nu fusese lansată la apă...

Și iuda ăla din studioul antenei, pastorul, cum se gâdila și se scălămbăia în altă seară de dezvăluiri, cu alte personaje și subiecte, nu cele din curte... Făcea spume și striga ca din gură de șarpe unde sunt banii? banii noștri, banii furați țărișoarei să ni-i dea înapoi până la ultimul cent!
            În port a vorbit cu mazarin, ăsta i-a spus:
            “Marea nu e sigură, corsarul băse e cu ochii pe noi...”
            A lut-o în sus pe Dunăre cu vaporul noaptea, cap compas Viena. Apa murdară nu reușise să spele toate conturile. Pluteau pe marginile fluviului sacii de rafie burdușiți cu facturi, până s-au dat la fund de atâta greutate. Și odată a pierdut firul!...

S-a trezit într-o cameră albă cu cearșafuri albe și halate în două culori vărgate, la terapie intensivă. Îi trăseseră furtunurile și-l dezlegaseră de la aparate. Acum îl duceau într-o rezervă întins pe un pat cu rotile. Se dezmeticea din amorțeală. Se pare că fusese o anestezie puternică, totală și o operație grea. Lumina se cernea tulbure dintr-un bec de deasupra capului și văzu o femeie. Ba era tânără cu decolteul adânc, ba semăna bătrână, cu verișoara din Germania. Vru să se ridice. Și cu mâinile întinse și glasul pierit agăță de aer un sunet, un șir de vorbe ca niște rufe bălmăjite pe sârmă.
            – Soră! Soră, pleacă papucii!... Cu prezență de spirit, ca să nu-l enerveze femeia îl liniștii luând papucii în mână din ghearele lui Mario.
            – Lasă varane, o să îi legăm de calorifer! Mulțumită de găselniță, jucă mai departe prefăcându-se că face un nod marinăresc. Îl mai privi o dată și dădu să plece. Când să deschidă ușa varanul strigă din nou, întinzând rufele și scuturându-le puțin.

– Soră! Papucii! Papucii soră, papucii, pleacă cu caloriferul!…
http://www.youtube.com/v/ltMlTm3os8w?autohide=1&version=3&showinfo=1&autohide=1&autoplay=1&attribution_tag=b_Hc6EZ1sK4WXfobP-eKxw&feature=share

În pagini de revistă

 

M-am bucurat să găsesc în numărul din noiembrie al revistei Argeș un poem din volumul FOTOGRAFII MIȘCATE – REVERENȚE LIRICE, care  va apărea la Editura HOFFMAN (probabil în ianuarie 2026), mai ales pentru că în revista Argeș am debutat în anul 1971, iar patriarhul Marin Ioniță a fost cel care a vorbit la librăria Mihai Eminescu cu ocazia lansării primei mele cărți de poezie Pasărea ceții.

Mulțumesc Simona Fusaru! Mulțumesc Jean Dumitrașcu!

https://centrul-cultural-pitesti.ro/revista-arges-noiembrie-2025/

Timpul seamănă cu un tren

 

Călătoria încheiată pe A 77, ar fi putut fi desigur efectuată și pe calea ferată. De-aia ofer celor care au fost cu gândul lângă mine ieri, și alternativa CFRistă... E drept, mai zdruncinată și mai tristă cum se pare că e adevărul stării de fapt...

Odată cu mulțumirile pentru urări, pe care le postez aici cu mult drag, vă asigur că dacă nu vă vor fi pe plac versurile mele(prea filozofarde... Țara arde și baba se piaptănă!...) o felie de tort de la  Irina - Casa cu prăjituri, sigur vă va umple de plăcere. Doar informația de la mine e gratuită, marfa se plătește...

Încă o dată vă mulțumesc și vă doresc sănătate!

 

77. timpul seamănă cu un tren

 

timpul seamănă cu un tren

poate e trenul trecând peste noi...

noi traversele căii ferate,

om lângă om susținem șinele

pe care lunecă locomotiva și vagoanele...

 

o perioadă scurtă devenim pasageri

însă nu poți alege liber nici trenul

și nici segmentul de drum

poți nimeri un tren de marfă

nu e de preferat bou-vagonul

de la sindromul vacii nebune

animalele vii se transportă doar congelate

 

poate fi un tren cu soldați răniți

se poate și un tren de mare viteză

două-trei sute de km pe oră ploaie vânt

doar zăpada și dumnezeu întârzie sosirea

 

lumea nu se înghesuie în trenurile rapide

în vremi de criză se grăbește doar timpul

 

totdeauna pasagerii se ciondănesc

pentru locurile de la geam

bătaia mare e pe trenurile fantomă

acelea sunt trenuri de lux

unde timpul cosmic își împlinește

călătoria de plăcere lent de-a lungul căii lactee

 

am urcat în orient-expres era plin

de baroni conți spioni actrițe și balerine celebre …

 

întreg personalul în uniformă

se uita la mine cu ochi neliniștiți

valuri izbind o stâncă ivită în calea lor

am scos biletul de călătorie și

legitimația de poet era un fals

nu sunt membru al uniunii scriitorilor