Pasărea ceţii

luni, 8 septembrie 2014

Maria Mare

La multi ani tatǎ! M-am tot gândit ce pot sǎ-ti urez de ziua ta și am stabilit cǎ ar fi bine sǎ primești mǎcar atât cât dai tu celor din jurul tǎu: dragoste, înţelegere, optimism. În viaţǎ trebuie pǎstrat un echilibru chiar dacǎ personal aș fi vrut ceva în plus... Gândul acela îl las nerostit.

joi, 4 septembrie 2014

Sǎ moarǎ capra guvernului

Nu am gasit caprele

Îmi închipui cât de greu îi va fi istoricului peste 50-100 de ani, sǎ deslușeascǎ iţele încurcate de premierul suveicǎ, în ţesǎtura complicatǎ a covorului roșu chinezesc pe care vrea sǎ-l întindǎ din decembrie încolo pe holurile Palatului Cotroceni, dacǎ noi, trǎitori acum, cu ochii cât cepele, uimiţi de evenimente și oripilaţi de minciuni nu mai înţelegem nimic!

Sǎ luǎm de pildǎ sintagma “sǎ moarǎ capra guvernului!”,

Emitent, premierul ghilimelelor; sintagmǎ aruncatǎ ca ghiuleaua spre Pǎcalǎ, Tândalǎ și desigur în ograda președintelui și sǎ încercǎm sǎ ne uitǎm atent sub infernul perdelelor. Capra blondǎ, cu privire languroasǎ și tristǎ, ce i-a luat locul lui Dacian Cioloș pe listǎ, dupǎ cum susţine generalul Pacepa, cicǎ ar fi KGB-istǎ și ar face parte dintr-un plan diabolic. Nu împǎrtǎșesc opinia generalului, dar întreb cu voce tare și rar:

Ponta sau Putin, cine a vrut-o comisar? Fie și pe un portofoliu simbolic, umanitar. E Mata Hari a noastrǎ capra, sau a cui? Îi mai place frunza de stejar, bucolic?... Întrebarea vine târziu. Dupǎ ce te-ai spurcat la arţar american argintiu!?... Ești ori naiv, ori catolic.
Plai bǎlai - pamflete politice

miercuri, 3 septembrie 2014

Mandarinul, agricultura și China

Mi-a sugerat cineva, persoanǎ dragǎ de altfel, sǎ încerc sǎ scriu mai mult despre agriculturǎ, mǎcar pânǎ trec alegerile și traseiele blogului meu în trafic, probabil se vor dezţeleni major. Sunt diverse subiectele abordate în Pasǎrea ceţii, dar nu știu ce mǎ îndeamnǎ sǎ mǎ întorc întotdeauna cu arme și bagaje la literaturǎ și politicǎ. Zone de drept interzise, dacǎ ai la gurǎ un ochi cu bun simţ critic și ceva sticle incendiare. De-aia pompierii...

Mǎ gândesc tot mai aplicat. S-ar putea ca Simona sǎ aibǎ dreptate. A venit toamna, doamna mea pregǎtește borcanele pentru magiun și murǎturi. Se îngroașǎ raţia de tǎrâţe în lǎturi, pentru porcine. Ţuica s-a dat deja jos din prun și stǎ pe vine în damigene borţoase, de rușine. Mustul și el pe mǎrǎcini în boaba de struguri nu tace, bolborosește dupǎ boloboace.

Ar trebui sǎ fac pace în consonanţǎ cu naţia tǎcutǎ, s-o las dracului de ordonanţǎ mai moale, cǎ nu se face gaurǎ-n zid dacǎ un primar se mutǎ și face parale la alt partid!

…Și mandarinul, ce dacǎ a luat drumul lui Marco Polo și se plimbǎ cu Daciana solo pe zidul chinezesc? Poate rǎmâne acolo, gândesc!...

În Poiana lui Iocan moromeţii mormǎie, se sfǎdesc:

– Bǎi Tobârlane, ce vrea sǎ vândǎ mandarinul nostru la chinezi?

– Nu știi Cocoșilǎ? Capra cu trei iezi…

Plai bǎlai – pamflete politice

marți, 2 septembrie 2014

Fǎrǎ glorie Simona Halep rǎmâne pe doi

Fǎrǎ glorie, Simona Halep rǎmâne totuși pe locul doi în clasamentul WTA. Cel care a vrut sǎ o vindece de pǎcatul trufiei, a avut grijǎ ca urmǎritoarele sǎ se împiedice la rândul lor, și, pe rand – Eugenie Bouchard, Angelique Kerber, Agnieszca Radwanska, Petra Kvitova și Maria Sharapova – au simţit gustul amar al înfrângerii. Doar Serenisima WILIAMS pare sǎ rǎmânǎ chip cioplit în fibra tare a abanosului crescut direct din soclu, sfidând.

USOpenul încǎ nu s-a terminat, dar deja Marele Crupier a potrivit cele opt bile cu care se fac jocurile în Turneul Campioanelor de la Singapore. Halep va fi acolo. Doar Ilie Nastase și Irina Spârlea au jucat la masa zeilor. În jocul de biliard bila albǎ e mai puternicǎ decât bila de abanos. Poate acolo, departe, se schimbǎ ceva și în tennis. Ar fi frumos!

luni, 1 septembrie 2014

Party în familie

Nenumǎrate sunt prilejurile pentru întâlniri plǎcute în familie. Loc de amintire și de resetare a timpului cu faţa cǎtre viitor. În ultima zi de august, undeva la marginea Piteștilor, pe ramura Dumitrescu, s-a dat semnalul.

Dumitrescu este numele soţiei, primit de la ǎl bǎtrân, întâia oarǎ când lumina soarelui i s-a strecurat sub gene.

Aproape nimeni nu știe cǎ numele lui bun era Epure. Acela nu i se potrivea și l-a schimbat când a dezertat din lagǎrul rusesc, în timpul rǎzboiului undeva în Ucraina, condamnat la moarte pentru cǎ n-a ascultat de ordin și n-a vrut sǎ tragǎ cu arma în fraţi de-ai lui.

Și-a ales singur numele Dumitrescu și s-a legat de el cu fire nevǎzute, dorind cu tot dinadinsul sǎ-l perpetueze cǎci i-a purtat noroc. Dumnezeu însǎ i-a dǎruit numai fete. Una, din prima cǎsǎtorie și încǎ douǎ la casa lui din deal, care a ars pânǎ la temelie, nu aceea de la șosea, vis a vis de cǎminul cultural și de biserica din Rǎdești, unde mi-am gǎsit eu mai târziu soţia, dându-i numele meu.

Perseverent, Titi s-a strǎduit și aiurea sǎ-și împlineascǎ gândul, dar ghinionul l-a însoţit pe cǎrǎri ocolite, departe de casa ce nu trebuia sǎ afle suferinţele sale. A patra încercare a fost tot fatǎ. Se spune cǎ de fapt, în timpul rǎzboiului mai semǎnase una, cea mai mare, în pǎmânt rusesc. Socrul meu era un om viu de toatǎ isprava. El m-a inspirit sǎ scriu poemul care urmeazǎ.

TABLOURI DINTR-O EXPOZITIE. Lut 60

– Marele pariu –

ca pe niște decoraţii

în pulpana mantalei

alergam

sǎ prindem

gloanţele

fericiţi la gândul

cǎ-n tranșee

la sfârșitul atacului

vom socoti

numǎrând