luni, 14 septembrie 2026
14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI (2024)
14 SEPTEMBRIE ÎN AMINTIRI.2022.
Mărturisesc am avut mari emoții înainte de lansarea de la Pitești din acel an(2022)!... Din motive de pandemie
întrerupsesem trei ani obiceiul de a mă întâlni cu publicul piteștean, unde m-am simțit întotdeauna acasă. Se nimerise ca manifestarea să se desfășoare într-o marți, 13, la ora 13… în plin program de
serviciu, cu anul școlar abia început. Mă așteptam să găsesc în sală câțiva seniori şi cam atât!
Pe deasupra nu apucasem să trimit înainte cărțile prietenilor literați argeșeni, doar două trei PDF-uri pe email, şi, e știut că dacă nu răsfoiești pagină cu pagină cartea, n-ai cum să vorbești despre ea.
Nu voi face o descriere a evenimentului în sine(care mi-a apărut la amintiri azi, las fotografiile să vorbească singure. Spun doar atât că m-am simțit atunci la vârsta mea, ca un elev
care a avut bucuria să întâlnească într-o după amiază, la bibliotecă, patru profesoare de literatură, tinere, care au chiulit de la ore, să vorbească pertinent, cu înțelegere şi rafinament despre cărțile mele. Şi ca să se afle în legalitate, vis a vis de direcțiune, cum s-ar cere mai des într-o Românie Educată, au adus cu dânsele şi elevii cărora le place lectura.
Mulțumesc Denisa! Mulțumesc Magda! Mulțumesc Alora! Mulțumesc Liliana! Mulțumesc Claudia că ai bătut atâta cale din Olanda! Şi mulțumesc tuturor prietenilor care mi-au fost alături şi se vor recunoaște în fotografii!
O mențiune specială, printre cei prezenți s-au aflat câteva persoane, dragi mie, care vor locui de acum înainte şi ca personaje în Casa Roșie.
https://www.facebook.com/reel/2649761575156132
sâmbătă, 12 septembrie 2026
TABLETA LUI BEBE BULEARCĂ
Avantajul scrisurii de tablete
ca slujbaș al
literaturii e mare,
e un dat la care
adesea recurg.
N-am nevoie de
rectificări
bugetare la stat
și măsuri
fiscale la privat,
de plimbări amețite
după
cumpărături
prin oraș...
Mă anunță Meta
AI,
nu-i niciun bai
dacă am uitat
că azi în a 12-a
zi de răpciune
e aniversarea pe
bune
a prietenului BeBe
Bulearcă,
cu care am navigat
într-o barcă în
marea uzină,
între lichidare
și chenzină...
Eu trăgeam la
rame când aveam chef,
el desena
histograme, ca șef...
N-am decât să
scot la lumină
tableta din
dosar,
ca să pot sufla
în tăciune
până se aprinde
focul ăl mare...
Să sfârâie
micii pe jar
și să curgă
berea-n pahare
pe facebookul
dumnealui,
de să zici că a dat peste noi norocul!
La mulți ani
Bebiță, să prindem amândoi suta!
TABLETA LUI BEBE BULEARCĂ
I se spunea(i se spune şi acum), nu se putea mai simplu cum, decât, - BeBe!
Sunt sigur că
dacă înaintea lui n-ar fi apărut pe marele ecran Brigitte Bardot, dezbrăcată şi
n-ar fi fost la mijloc orgoliul lui de mascul şi de tată, numele lui ar fi stat
la adăpost şi i-ar fi fost destul fără e-uri, simțindu-se în largul lui
natural, doar îmbrăcat în cele două litere mari de tipar, - BB(!).
Modest cum era, cum e(ca el mai rar!), n-ar fi vrut niciodată să stea
dedublat în litera A, cea mai dintâi din alfabetar.
AA, - cu siguranță nu l-ar fi reprezentat!... Lui i-a plăcut în viață
să fie întotdeauna în față, dar în spatele lui A, ca să poată face el tot
binele... din umbră.
Şi mult bine a făcut în uzină şi pentru mulți!
Despre prietenia mea cu el am scris în Dosarul Albaștrii, am să re-postez
o pagină din carte și aici, chiar dac-am postat-o şi anul trecut.
Am colindat împreună țara, cu brigada de la Cutii viteze, jucându-ne în
propriile noastre povești, cu Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Calul Colectivului
şi câștigând premii la concursuri, contribuind fiecare după posibilități la
bunul mers. Eu responsabil pe partea de vers şi interpretare artistică. El cu
partea logistică şi financiară. Recunosc, obținerea primelor necesare ca aerul
în turneu, nu era partea cea mai ușoară din univers!
Dar cel mai greu obstacol de trecut era noaptea, când patrulam pe la uși
să nu facă artistele vreo escapadă... vreun lunecuș în zăîadă! Să doarmă, să
fie odihnite a doua zi în spectacol. Ții minte BB ce blonde apetisante și interesante
aveam la brigadă!?...
Şi ce figuri aveam amândoi dimineața, când, ca într-un miracol apăreau
pe coridor de undeva din cer, râzând de noi!... De unde să știm că fetele
săriseră pe geam de la parter!?...
Şi tot despre prietenie cred e vorba. Tu ești singurul care ți-ai făcut
timp şi potecă la toate lansările mele din Pitești şi ai în bibliotecă toate
cărțile scrise de mine. Nu-s puține şi sunt convins că le-ai citit.
Azi de ziua ta BeBe îți urez din inimă la mulți ani, sănătate şi să fii
în continuare iubit!
miercuri, 9 septembrie 2026
Cronică în Cafenea. Casa Roșie
Domnia sa criticul dă măsură cât se poate de adevărată unei cărți printr-o cronică. Trebuie să mulțumim pentru lectură domnului Ionel Bota care în două numere succesive ale Cafenelei literare(august și septembrie recent), ne onorează cu deschiderea spiritului dumnealui spre o carte ce prin aspectul ei exterior(coperta reprezintă o casă la roșu, neterminată, deh!), titlul simplu, Casa roșie, nu spune nici el nimic spectaculos, iar despre notorietatea autorului ce să mai zic!?...
luni, 7 septembrie 2026
I'm Sorry
Sunt zile în care tenisul nu are secrete pentru tine ca jucător. Dar sunt și altfel de zile când nimic nu se leagă și parcă un zid imaginar te desparte de tine însuți și te oprește să rotești în broască cheia ușii și să deschizi perspectiva, taman când credeai că ești gata să reușești. Azi noapte a fost o astfel de zi pentru Sorana. Tenisul se joacă pe sârmă, un fir subțire de sârmă care te poate duce la cer, ori nicăieri.
A fost o partidă ciudată cea din optimile US Open cu
Pegula. Se întâlnise cu jucătoarea de pe locul trei mondial nu demult la Cincinnati
când arătase întregii lumi că unitățile de măsură ale balanței, pot rămâne în
echilibru chiar dacă talgerul va trebui să se încline până la urmă de-o parte.
Ne puteam gândi că pronia cerească va găsi o cale de împăcare a lucrurilor și
nu va lăsa norocul să-și facă singur mendrele. Era rândul Soranei, se cuibărise
ca un vierme sentimentul în mințile noastre, că acum ar fi momentul.
Nimeni nu și-ar fi putut închipui că după primele trei
ghemuri din primul set, Sorana nu balansase de partea ei, concret, nici măcar
un miligram din greutatea netă a unui punct. A urmat o zvâcnire de revoltă la
sacrificiu. A apărut un break, și la 2-3, conducând și cu 40-0 pe serviciul ei,
a avut ghinionul să constate că din mănunchiul de chei ce le avea asupra sa, niciuna
n-a vrut să-și încheie în broasca ușii o rotația completă.
În final setul a fost câștigat de Pegula cu 6-3.
Aproape la fel au stat lucrurile și în setul doi, doar
că la 4-1 pentru Pegula și 40-0, într-un
schimb uluitor ca o revoltă într-un roi de drone încărcate cu explozibil. Au
fost 29 de atingeri direct la țintă. Am recunoscut-o pe Sorana câștigând cea
mai frumoasă minge a jocului. Am zărit instantaneu luminița de la capătul tunelului.
Era momentul credeam eu, să fie întoarsă roata norocului. Dar n-am avut parte
de chintă roială. 6-4/.
MI-A PLĂCUT CE I-A SPUS PEGULA ÎMBRĂȚIȘÂND-O PE SORANA
LÂNGĂ FILEU.
SPER SĂ NE REVEDEM LA ANUL ÎNTR-O FINALĂ DE GRAND SLEM!
MĂ TEM CĂ DACĂ NU CÂȘTIG EU, CÂȘTIGI TU! DAR PROMIT SĂ RĂMÂNEM PRIETENE!



































