Pasărea ceţii şi controlorul de trafic în dialog

        1. Cu cine avem onoarea să ne prezinte câteva frânturi din experienţa sa de blogger ?

         

         Numele meu: Ion Toma Ionescu. http://pasareacetii.blogspot.com/ . Experienţa de bloger nu are anvergura unui avion, nici măcar a unei păsări cum aş dori. Poate pentru că zborul în

ceaţă e greu de stăpânit şi pe radare. Tehnic vorbind, nu posed stiinţa şi instrumentele controlorilor de trafic, cei care scruteaza cu condescendenţă, de la înaltimea poziţiei lor în ZeList. Sincer să fiu nici nu mi-aş dori. Ar trebui să faci concesii publicului îndoielnic, să te dezbraci de decenţă, să-l înjuri pe Basescu, alături de Ponta si Crin, de 5 milioane de ori pe zi.

         2.Blogul s-a transformat pe rând de la o simplă pagină de internet la o adevărată opinie marcantă în viziunea online. Cum se numeşte blogul tău? De când ai acest blog?

          Pagini pe internet am oferit mai întai, (de vre-o zece-cinsprezece ani încoace) siteului AGONIA- POEZIE.RO. Din aceasta întâmplare au prins substanţă două cărţi de poezie de care sunt mulţumit.

          Făcusem copii, sădisem si pomul cu siguranţă, doar cu casa stăteam mai rău. Cărţile m-au adunat de pe drumuri, cănd le-am zidit.

          Cu blogul? Ce mi-am zis? Dacă-mi fac un blog, mai construiesc o casă, poate de proză de data asta. Nu ştiam că vor veni aştia din guvern cu majorarea impozitelor…

          Pun cărămidă necontenit din 2008, dar e greu de înălţat recunosc, cu pretenţia să şi zboare, cum mi-am dorit _ Pasărea ceţii

          3.Cum îţi descri blogul în fix 10 cuvinte?

          Întâmplător am o poezie potrivita, din numai zece cuvinte:

        

          "Suntem numai frunza

                        pândind dezrădăcinarea luminii

                                         semn de mare călătorie"

          4.Care crezi că este cea mai bună modalitate de a atrage cititorii , implicit de a avea trafic pe blog?

          Sinceritatea zicerii si substanţa. Te înscri la cuvânt doar când ai ce spune, altfel eşti un papagal de parlamentar (potenţial) ce-ţi mâzgăleşte zilnic cu semnătura lui anagramată şi şleampătă, pe ecranul televizorului, buletinul tău alb, imaculat, de vot. Este viziunea unei aspiraţii de neatins.

          Dacă vrei trafic cu tot dinadinsul, trebuie să scri zilnic şi să te plasezi în zone de interes, să-ţi faci prieteni cu care sa te susţii reciproc şi dacă reuşeşti să-ţi formezi un stil de comunicare cu un limbaj rezonabil,decent, sigur se va lărgi culuarul celor care aleg să revină totdeauna pe blogul tau, să-ţi citească opiniile. Doar aceştia contează.

          5.Ce însemnă a scrie pe blog atunci cand ai postat primul articol în blog?

          Eşti totdeauna singur când scri. Tu, şi personajele pe care le creionezi, pe care

încerci să le cunoşti şi să le dai conţinut. Te amesteci în acel aluat, cu sudoarea ta şi

proprile-ţi frânturi de gânduri.

          Când pui pe tarabă ce a ieşit şi nu gustă nimeni, insatisfacţia te doboară, şi te retragi în turnul tău de fildeş. Dimpotrivă, dacă prăvălia se umple şi clienţii caută să intre în vorbă cu tine, sporovăiala e placută şi deja imaginezi un nou început.

          6.Ce ai înţeles în plus faţă de acea perioadă de început când ai scris primul articol faţă de astăzi, când eşti la al n-lea articol postat în blog?

          Am înţeles că trebuie să laşi de la tine, să faci şi concesii, să faci gălăgie, altfel

rămâi singur.

          Dar trebuie să te recunoşti, important, când te uiţi în oglindă.

          7.Ce sfaturi ai oferi unei persoane care şi-ar începe astăzi un blog si ţi-ar cere nişte sfaturi ( nu fi zgârcit cu răspunsul la această întrebare )

         

          Multă răbdare, respect pentru cuvânt, textele scurte, vioaie, fotografii de impact şi,

mare atenţie la titluri. În titlu se pune laţul, sau lasoul cum vrei sa-i zici. Daca nu cer prea mult, şi puţină ordine, nu ca la mine pe blog!... Şi mai e ceva important, trebuie ponderat elanul de început, când vrei să faci totul de-odată, să aduni în pagină o mie de gadgeturi sau alte instrumente pe care nu le şti. dar crezi că fac bine.

          E timp; pas cu pas, zi după zi, azi nu e mâine.

          Şi-n viaţă, te desparţi greu, apoi, de obiectele inutile.

          8.Care este tema centrală despre care ai vrea să vorbeşti în postări si discuţii mai dese?

          Tema centrala?... Oricum sunt eu, acolo. Cel care privesc cumva de sus, ca o pasăre în cercuri largi, dând din aripi în zadar, căci niciodată ceaţa din jurul tău nu dispare, doar când vine noaptea.

          9.Aceste răspunsuri se vor posta in 99boguri şi dorim ca acest articol să poarte un titlu ales de tine.Ce titlu ai pune acestui set de întrebări?

          “Pasărea ceţii şi controlorul de trafic în dialog”

          10.Te rog scrie o întrebare la care să răspundă şi următorul chestionat în ancheta din 99bloguri

           Ce ţi-ai dori dacă ar fi posibil: un blog echipat cu toate instrumentele standard în funcţiune, aşteptând doar sa-ţi preia scriitura, sau un blog de la zero în care fiecare aplicaţie să fie chinuită cu mâna şi imaginaţia ta ?

Miticul SOV influienţează politicul şi justiţia mov

          Constat, în ultima vreme, că abordez în blog cu prioritate doar subiecte culturale. În perplexitatea mea, am rămas setat pe îndeletniciri elevate. O spaimă teribilă mă încearcă la gândul nerostit, că miticul cultural, a început să influienţeze politicul. Vă daţi seama câte nenorociri pot deriva din această întâmplare?

          S-o luăm gospodăreşte, metodic. Să spargem blogul Pasărea ceţii şi-aşa e ţăndări, şi să pătrundem dincolo, ca să nu rămâneţi sub impresiile mele subiective.

          Cu ochii deschişi deci, să pornim în viaţa reală, acolo unde pute atât de frumos… (vorba romanească cu peştele de la cap).

          _ Asta e!  Mâncăm şi peşte, după ţap!... zice cu sfială şi ură undeva nea Nelu, în volumul propriu omagial, "Revoluţie şi cultură".

          Cum v-am spus!(…) Ieri pe ecranul televizorului, la Bruxelles, două capete illuminate, Băsescu şi Nicolas Sarkozy, schimbau de zor opinii scânteietoare, mai ceva ca-n piaţa revoluţiei când trăgeau ăia cu artificii. Se vedea de la o poştă pe feţele lor, cum năvălise cultura, cultura romă, cu drepturile ei legitime câştigate la alba-neagra, aferim manele, ciordeli şi sudoare istorică.

          _ Întâi stătător, cine să fie? Francois Villon, sau Anton al nostru… (Nu ăla cu betonul…) Anton Pann, ăla care-o deşteptat românii din somn cu imnul, cât fu el de ţigan, makedonul!...

          _ Mare încurcătură!... Dilematic şi trist:

          _ Charles Asnavour sau Farâmiţă Lambru, care fu mai artist?...

          Şi tot ieri, întrecând măsura, am avut revelaţia cu politicul şi cultura la o lansare de carte. Discret, mi-a soptit un amic:

          _A scăpat Vântu!… Citeşte şi dă mai departe! Am rămas mic, interzis, drogat… Care vânt?…

          _Marele poet arestat, SOV.

          Doamna Costiniu, judecătoarea toată în mov, cu volumul de versuri în mâini şi lacrimi sub pleoape, a citit pronunţarea:

          _Mi-a depăşit aşteptarea! SOV-ul e liber să scrie. Opriţi-i calvarul! Daţi-i hârtie. 

          _Si dosarul? …       

          _Daţi-l la câini! E mic OVUL, pe lângă marea lui poezie.

P.S. Cer scuze minunaţilor actori şi oameni de cultură, aflaţi în fotografia de la început, cu ocazia unor lansări de cărţi adevărate. Voi reveni, promit.

Dosarul "Albastrii" _ fragment din carte

                        Nu pot vorbi despre Claud, ca despre Gess, Sanda, sau Mariana Stefan. Ea era oarecum liantul, în rang doar Iordache o putea concura

Aici e treaba Claudiei să contribuie cu text. Doar am convenit cartea s-o scriem împreună.

                        Şi totuşi trebuie să povestesc un moment.

                        Doamna Duminică, îngrijorată de  timpul pierdut pe străzi în discuţii sterile cu noi se temea să nu-i aiurim odraslei sale, gândurile. Deja devenise prea independentă şi uşor irascibilă de când ne acorda atenţie. Prin cunoştinţe i-a găsit servici la Banca Naţională.

                        A doua zi. undeva în spatele ghişeelor i s-a pus în faţă un metru cub de bani. Să-i numere.     

                        Descumpănită s-a uitat în jur. Un fâşâit, şi un prelung şoptit flutura pe buzele celor 10-12 fete care, cu dexteritate începuseră numărătoarea ca nişte veritabile devoratoare de bacnote. Şi dintr-o dată, cu vocea ei cristalină, rar şi apăsat ca un metronom se porni Claudia: unu, doi, trei…clar, să se-audă din fundul sălii, cum învăţase ea pe scenă. Ca la comandă fetele s-au oprit întorcându-şi privirile nedumerite şi urmărind sincron mingea de ping-pong. Şapte, opt…şi imediat se surpă zăgazul unui şuvoi de râs nestăpânit din toate baierele inimilor ce uitaseră instantaneu sirul şi grija numărătorilor proprii. Aşa a sfârşit Claudia, după prima zi, cariera bancară.

                        Şi încă unul haios, la o lansare de carte a Ludmilei Ghiţescu, cu poetul Ion Bănuţă invitat special. Era pe-atunci secretar (sau ceva de genul) al Uniunii Scriitorilor.

                        Se întâmpla evenimentul la librăria Eminescu. Ploaie, vânt, frig, saracul Bănuţa  adăstase şi el, mai mult de nevoie la restaurantul Argeş, locaş de cultură în acea vreme.

                        Claudia a apărut complet chială, se tunsese zero, avea o problemă de sănătate. Ar fi putut folosi meşă, broboadă ceva…Îmbrăcată într-o fustă înflorată lungă şi cu brizbrizuri. Ce apariţie! Bietul Bănuţă, cu părul lui lung, alb, vâlvoi, pierduse primplanul. Stefan Afrimescu, ziaristul de la Atac la persoană şi poetul  de mai târziu, venise şi el cu o gagică, s-o impresioneze. Interesant, o agâţase la staţia de autobuz din faţa WC-ului din grădina publică. Ne-a prezentat-o. Biata fată, copleşită, ajungând în dreptul Claudiei ce-şi trăsese un aer sever de regină, i-a pupat mâna.

                        Banuţă, beat deschise cartea Ludmilei la-ntâmplare şi citi grav:

“Râde fluierul pe deal”, părul lui flutura zmucit…râde casa,râd copacii…râde lumea tovarăşi !

                        Eram normali pot să zic, şi râdeam pe-nfundate.

Poetul Sorin Ovidiu Vantu isi scrie opera

SENZATIONAL: Adrian Paunescu si Mircea Dinescu se inclina in fata poeziei lui Vantu  Vizionati acest link
http://uk.mg4.mail.yahoo.com/ya/download?mid=1%5f2475980%5fAFEXw0MAAGmxTI9jbgwdejkyvGk&pid=1.2&fid=Inbox&inline=1

Protest inchis _ Captura de email

          Zi de 13, zi norocoasă pentru poetul Virgil Diaconu, îmi scrie un e-mail intitulat „Semn bun”:
Draga LIS. Azi am semnat un contract de prestari servicii pe timp de un an cu Centrul, prin care ma oblig sa continui editarea Cafenelei literare. Sunt multumit ca d-ra directoarte s-a tinut de cuvant. In plus, beneficiez in continuare de biroul meu si de calculator. Le multumesc tuturor pentru sustinere. Si tie in mod special. Te astept la Cafenea.
Virgil

          Mesajul lui Virgil Diaconu, catre Liviu Ioan Stoiciu aduce a normalitate. Ne adaptam vremurilor de peste noi si nu cerem prea mult.  Efectul unei nedreptati nu se intreapta pur si simplu. O fibra o data  indoita nu-si revine oricat de otelita ar fi, dar sa NE BUCURAM daca asa se cade