Tableta albastra

Sponsor: ASUS
Nume proba: Amintiri din viitor
Enunt proba: Cu totii am crescut cu ochii la cartile sau filmele SF. Prin intermediul lor descopeream lumi noi, concepte revolutionare si sperante sau demoni referitoare la viitorul nostru colectiv. 
Cerinta:Scrie un post (300 – 600 de cuvinte) in care sa ne povestesti despre un personaj, o carte sau un film SF in care tabletele ASUS Transformer sau Slider s-ar fi putut regasi in mainile protagonistilor. Povesteste-ne un episod in care acestea s-ar fi putut regasi in mijlocul actiunii.

Tableta albastra

La început a fost tinereţea, cu idealuri, cu iubiri şi cu vise. Unii dintre dumneavoastră, dintre noi, ştim cum a fost tinereţea! Vă spun şi celorlalţi, era puţin murdară de albastru. Dar cu ce suntem noi vinovaţi, apropos de idealuri, că tinereţea noastră n-a ajuns  pe lume mai târziu? Măcar o parte din aceşti ani puteau fi prezervaţi. 

In 2011, ASUS îşi prezenta primele tablete, ASUS Transformer şi Slider, cu ecran tactil, deschizând calea unui viitor aparte. Tot atunci lansasem şi eu cartea Dosarul “Albaştrii”.

Apple dăduse în judecată Samsung, acuzând-o că i-a copiat tehnologiile şi modele de design folosite pentru a crea tableta iPad şi smartphone-urile iPhone. Procesul, celebru în epocă, nu a putut identifica cine a fost vizionarul cel dintâi care a conturat elementele ce au stat la baza instrumentului (gadgetului) ce a deschis noi orizonturi către viitor.

Dar povestea nu s-a oprit aici. In scenariul de film al Dosarului „Albaştrii”, Iti, personajul central şi autorul carţii, adică eu, descopeream posibilitatea introducerii filă cu filă a dosarului meu de securitate în procesorul tabletei. 

(Procesorul nVidia TEGRA de un 1 Ghz, cu memorie RAM de capacitate 1GB pe care rula în 2011, la naştere, sistemul de operare Android Honeycomb 3.01 _ evoluase mult căpătând un plus imens de independenţă şi creativitate).

O întâmplare veche din 1971, de pe vremea comuniştilor ce-mi marcase profund viaţa, era pe cale de a fi descifrată. Trecuseră deja 50 de ani şi nu reuşisem să delimitez întâmplările reale de ţesătura dosarului la care lucraseră în acel timp absurd, de-a valma, securişti şi informatori.

Cu toţii am crescut cu ochii la cărţi sau filme SF.

(Prima tabletă grafică a fost Teleautograful, patentat de Elisha Gray în 1888, dar oare ideea nu a fost patentată mai înainte în cărămizile de lut ars sau Tăbliţele din Alexandria pe care exersau înţelepţii darul comunicării!? Totdeauna in faţa unei suprafete netede, fie pergament, pagină de carte sau ecran electronic, omul a simţit nevoia să reflecteze, să comunice, să se elibereze, să fie cumva Steve Jobs).

Tableta albastra derula în faţa mea trecutul. Buimac şi uimit nu-mi puteam dezlipi ochii de la ecran iar urechile parcă se lipiseră ca-n copilărie de stâlpii de-naltă tensiune.

Cand am ajuns la sfârşit, ieşisem parcă dintr-un cinematograf de pe timpuri, cu aparatul de proiecţie învârtind rolele direct de pe culoarul dintre rânduri şi spectatorii, securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:

“- Bătrâne, asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?”

N.A. Filmul in care apare o tableta,cred prima oara, este Star Treck: The Next Generation, regizat  de catre LeVar Burton in anul 1987

Publicat in cadrul concursului SuperBlog

Aventuria

Sponsor: Aventuria.ro
Nume proba: Sa inceapa Aventuria! 
Enunt proba:

Aventuria.ro, sursa ta de echipamente pentru vacante si week-end-uri memorabile, te provoaca la o experienta inedita: invita-ti prietenii la un week-end de miscare si distractie in aer liber, oriunde doresti, in tara sau peste hotare. Ai la dispozitie echipamentele si solutiile de transport din imaginea de mai jos:

Proba asta de la Aventuria m-a dat peste cap, dar nu se poate rata o ofertă atât de tentantă. Aventuria.ro este cel mai complex centru de închiriere si vânzări echipament sportiv si soluţii de transport.

Toate echipamentele le-am primit de la ei, cu condiţia să fie scris pe jeep Aventuria.ro. Am acceptat. Mi-au lipit ei colantul. Într-o jumatate de oră au fost montate barele transversale Thule, cutia portbagaj Atlantis 780, suportul de biciclete pe cârlig GEANT (se putea şi TREK), cele două biciclete MTB şi deasupra, ca aripile deschise ale unei păsări, caiacul roşu dublu, Capri, gata pregătit să spintece oglinda unei ape liniştite. E prima oară când închiriez de la ei.

Rămâne să-mi găsesc prieteni de vilegiatură sau o parteneră( mai bine!),  ştiţi deja că am slăbiciune la blonde. Plecăm de vineri, nu-i uşor. Toate blondele s-au mutat la Dan Negru sau la Capatos. La mine, cu vârsta au crescut pretenţiile, vreau şi un dram de inteligenţă. Când şi când, înţelegătoare nevastă-mea îmi dă liber la o aventură, ca o gură de oxigen, o supapă de eliberare, ştie că mă întorc la ea mult mai iubitor şi spăşit. O lună după face ce vrea din mine. Şi-a umplut casa cu cadouri.

Mi-am amintit de Mimi poeta, ne-am reîntâlnit nu de mult la o lansare de carte. I-am promis că ne vedem şi mi-a lăsat telefonul. A acceptat în virtutea unei comuniuni de spirit. Aşa că, iată-mă părasind Autostrada Soarelui în drum spre Tulcea. Mă şi imaginez campat undeva  între Dunărea Veche şi Braţul Chilia: să vâslim, să facem poze speriind păsările, să pescuim, să mâncăm borş de peşte, departe de civilizaţie, să caligrafiem în caiet versuri inspirate, să ne iubim ca doi nebuni seara în cort. Stabilisem cu Mimi să scoatem împreună o plachetă, îi găsisem şi numele: Aventuria.

            Dar să vă povestesc întâmplarea. Cât de fericiţi ne-am simţit!(...)

Cum am ajuns, ne-am lansat cu caiacul la apă exersând câteva probe de plutire, mai vâslisem o dată împreuna pe Herăstrău, dar nu era totuna în deltă. Nu apucasem să întindem cortul. Nu despachetasem nimic, ne-a tras apa şi de ea am avut parte. Vâsleam atent, parcă ne sincronizam din ce în ce mai bine, soarele ne ardea, (vesta de salvare mă incomoda puţin), se auzea corul antic de broaşte, pescăruşii săgetau apa la vânătoare de scrumbii, rândunelele zburătăceau neobosite.

Trecând pe lângă nuferii albi, Mimi se aplecă să îi atingă. S-a aplecat prea mult, echilibrul s-a rupt, cerul s-a răsturnat, ce bine că avem vestele de salvare. Pe-astea le cumpărasem prevăzători, tot de la Aventuria. Lăsăm barca răsturnată în mijlocul apei şi înotăm către mal, ni se pare că malul se depărtează dar într-un final îl atingem. Precipitat, cu hainele ude urcăm în maşină şi o luăm către sat. Oprim la birt  şi oferim o sumă că să ne fie recuperat caiacul. Doi localnici  au şi plecat înspre pontonul unde-si ţineau barca cu motor. După ce-am băut o cafea ne-am întors către locul unde voiam să campăm.

Am întins cortul dar se lăsase seara şi au năvălit roiurile de ţânţari, ca hunii. Biata Mimi o înţepase şi un tăun şi nu mai putea de mâncărime. 
Cum să faci dragoste fără Autan, cum să caligrafiezi versuri inspirate, unde e paradisul Deltei şi eu  cum să mă-ntorc la nevastă-mea cu supapa de eliberare  fâsâită, nervos din calea-afară?!...

Gata, mai rămâne să facem o încercare cu bicicletele  mountain bike superior Giant Revel 3 Disc, echipate cu frâne cu disc, schimbător Acera si 24 viteze,.nu le-am mişcat de pe suport si am platit pentu fiecare câte 120 de lei – pentru vineri, sâmbătă şi duminică. Cu ele sigur ne relaxăm şi oxigenăm plămânii. Ne umplem de metafore.

Strângem cortul, punem la loc undiţele de pescuit şi restul bagajelor în încăpătoarea cutie Atlantis, şi fără nici un risc, fără aventură  ne întoarcem la Bucureşti. 
Dacă vreau o plimbare cu bicicleta merg în Herăstrău, acolo ştiu toate pistele, pun frânele cu disc, schimb vitezele, că am destule, cât am poftă. Dacă vreau un borş de peşte e un local  aproape, dacă vreau să fac dragoste cu Mimi, iau o cameră la hotel, iar placheta de versuri poate să mai aştepte, că oricum anul ăsta s-au stabilit deja toate premiile.

Postare in cadrul etapei a IX-a a concursului SuperBlog

Dosarul "Albastrii. Lansare de carte

La început a fost tinereţea, cu idealuri,cu iubiri si cu vise.Unii dintre dumneavoastră, dintre noi, ştim cum a fost tinereţea! Vă spun şi celorlalţi, era puţin murdară de albastru. Dar cu ce suntem noi vinovaţi, aprpos de idealuri si comunism că tinereţea noastră n-a ajuns  pe lume mai târziu. Măcar o parte din aceşti 40 de ani puteau fi prezervaţi. Securitatea  ne-a surprins organizându-ne flagrantul. Ce bine ca a venit la timp cu pistoalele! altfel cine ştie, deveneam albaştri de tot.

Cartea aceasta n-a fost de la-nceput, ea s-a scris pagină cu pagină, e vie, şi n-are legătură cu viaţa cu orizontul înterupt zi de zi. Ea are legătură cu dosarul, de la el a pornit. Nu degeaba se spune că în viaţă ţi-e scris. Nouă ne-a fost scris în dosar. Am devenit personajele scenariului, fără să ne putea abate de la viziunea  regizorală.

Noi n-am fost niciodată eroi şi nu vom fi nici de-acum înainte.  Special nu am dat consistenţă numelor celor ce se perindă prin pagini. Lucrurile sunt amestecate în carte, ca într-un malaxor cu securişti, cu informatori şi cu noi de-a valma.

Când am citit la CNSAS prima dată dosarul m-am trezit buimac şi uimit.

De parcă ieşisem dintr-un cinematograf de pe timpuri, cu aparatul de proiecţie învârtind rolele direct de pe culuarul dintre rânduri şi spectatorii, securişti şi informatori, mă întrebau din ochi scuipând seminţe:

“Bătrâne asta e viaţa ta? Eşti mulţumit?” Nu semăna de loc.

Vă invite la lansare,

Piteşti, 25 octombrie, Biblioteca judeţeana, Ora 17,30 

Roata norocului

Sponsor: Toyota
Nume proba: Toyota Yaris Noua Generatie 
Enunt proba:

In traficul aglomerat al oraselor, timpul trece mai placut in interiorul noului Yaris. Ghici de ce?

Zilele trecute, la Roata Norocului, îmi pică din cer un automobil Toyota Yaris Noua Generaţie. Legătura cerului cu jocurile de noroc, concernul Toyota şi subsemnatul, ştiam că nu era aşa la vedere, lucrarea lui Dumnezeu se făcuse probabil pe sub mână, la negru,  eu nefiind prea des dus la biserică.

Asta e! Se pare că păcătosului îi fusese prescrisă o graţie divină şi-ncă ce graţie –căci n-am avut timp să vă zic, minunea aia roşie nu coborâse din cer singură la mine-n curte, avea la volan o făptură blondă, superbă cu un zâmbet strălucitor ce mă îmbie şăgalnic să urc în habitaclu alături şi-mi şopti cu un glas catifelat că de-acum îmi stă la dispoziţie, cu toate cele.

Biet om, la 60 de ani, m-am temut la un moment dat cine ştie poate că ajunsesem deja în rai , dar m-am uitat împrejur, erau toate la locul lor în curte, Max în cuşca lui discret cum îl ştiu, cu botul pe labele din faţă se făcea că nu ne dă ataenţie şi doar în mijlocul aleii, micuţă, zveltă, buburuza roşie pregătită parcă să se strecoare pe carosabil în aglomeraţia diurnă sufocată a Bucureştiului.

N-am rezistat tentaţiei şi am deschis uşa aşezându-ma curios lângă îngerul blond.

Parcă intrasem deja într-o altă dimensiune. Uimit mă întrebam, în carcasa ce părea micuţă privită pe dinafară, cum de încape atâta spaţiu. Privirea copleşită de simţul echilibrat al liniilor puse pe planşetă şi transpuse cu rigoare în realitatea desfăşurată în faţa mea, dădea măsură spiritului creativ al japonezilor. Până când, apăsând uşor ambreiajul, coltul rochiţei de mătase-nflorată cu flori de cicoare i-a dezgolit goliciune genunchiului şi albeaţa pulpei ce urca rotund, alungit în dreptul manetei încrustate a schimbătorului de viteze.

În timp ce îngerul meu îmi povestea despre sistemul multimedia Toyota Touch, sistem inteligent de acces şi control al funcţiilor de bord cu ecran tactil de 6,1 color şi cameră video pentru marsalier, sistem de navigaţie şi servicii web – privirea avidă funcţiona mai mult cu simţurile estetice decât cele tehnice şi atunci când glasul suav l-a îndemnat:

– Atinge-l!

Degetele mâinii stângi sau îndreptat tremurând, rasfirate pe linia dulce a pulpei,  dar s-au oprit la timp într-o atingere întamplătoare, curentate de moliciunea placută a pielii, sprijinindu-se uşor ca să-şi continuie mişcarea către ecranul bordului a cărui fineţe m-a încurcat teribil neputând discerne unde localizasem cea mai mare satisfacţie tactilă. Era un model Luna echipat cu toate accesoriile, radio CD și port USB pentru conectarea dispozitivelor portabile iar pe ecran se afişau informaţiile furnizate de computerul de bord. După ce ne-am planificat traseul cu sistemul avansat de navigaţie prin satelit şi a activat avertizoarele privind limita de viteză şi camerele de supraveghere, mi-a arătat cum să mă conectez pe facebook să vorbesc cu prietenii. Credeţi cumva că mai era nevoie  de conexiunea aceea?

 Pe stradă, având o rază de bracaj doar de 4,7 metri, se strecura în trafic cu o agilitate deosebită

Astfel că am parcurs distanţa până la zona comercială de parcă rulam în viitor, că tot se poartă la SuperBlog, pe şoselele suspendate ale lui Oprescu, ce urmau să fie proiectate în timpul celui de-al doilea mandat.

Pe traseu mi-a vorbit despre ABS cu distribuţie electronică a forţei de frânare, despre sistemul de asistenţă la frânare, de controlul stabilităţii şi al tracţiunii, de indicatorul de avertizare pentru necuplarea centurilor de siguranţă, de scaunele cu tehnologie de reducere a riscului de traumatism cervical, de parcă la asta îmi stătea mie capul în momentele acelea unice în care parcă întinerisem.

Surpriză mare a fost când am realizat ce multe produse intră în portbagaj, iar sub podea am mai descoperit un spaţiu de depozitare ingenios, platforma având două niveluri. Înainte de a ne întoarce către casă, după finalizarea listei de cumpăraturi, îngerul meu blond a scos rece, din torpedoul ventilat pentru păstrarea alimentelor şi a băuturilor, un suc natural din boabe de rodii culese de la ei din grădina raiului şi mi l-a oferit spre delectare.

Ajunşi în curtea casei m-am uitat la consum. Cu plimbarea pe autostradă unde-am dat o tură ca să-i încerc viteza(175 km/h) împlinisem suta de kilometrii, iar consumul surpriză 4,8-5 litrii. Ce să mai zic, adevărată minune. Când să mă-ntorc mulţumit către înger, blonda mea dispăruse subit, iar alături mă trezii cu nevastă-mea.

– Pe unde-mi tot umbli pezevenchiule! De când te-aşteaptă fiică-ta cea mică să-şi ia maşina.

Postat in cadrul Concursului SuperBlog. Etapa VIII-a

Clasament dupa 3 probe jurizate la SuperBlog