vineri, 9 decembrie 2011

Parlamentarii romani au salvat Europa




S-o fi schimbat lumea?
Mă uit pe geam, cerul e la locul lui. Mai marii Europei azi noapte l-au bătut bine în cuie. Măcar acoperişul ăsta să rămână stabil. Dacă ieri în parlamentul de la Bucureşti, la Comisii, n-ar fi cedat opoziţia şi nu s-ar fi aprobat bugetul pentru biserici, ca să vadă ăl de sus ce mult îl iubim,  azi cu siguranţă adunam ţiglele sparte de pe jos şi ne făcem loc de elan să plonjăm în gaura neagră de deasupra, ca fluturii de noapte în foc .Te gândeşti, ar fi fost degeaba campania lui Tatulici „Romania prinde rădăcini”.
Putea să se dea Băsescu leu-paraleu la Bruxelles, tot ar fi mâncat coliva monedei euro, ca popa... iar Merkel şi Sarcozy, mici copii, ar fi cântat prohodul peste Europa.
Noroc de parlamentarii romani c-au avut viziune.
Băncile?... datoriile suverane... criza...
O simplă rugăciune la Sfintele moaşte.
Ştie, cine cunoaşte!

marți, 6 decembrie 2011

Dosarul Albastrii - Interviu



Scene la Gaudeamus


         Timpul provincialului ajuns în Bucureşti se socoteşte un pic altfel, are alt preţ, uşor umflat, datorită  grijii de a nu-l scăpa Doamne fereşte pe jos, în mulţime, să-i fie zdrobită ţeasta sub tălpile ca nişte şenile de tanc ale bucureştenilor. Am intrat în şirul de oameni păstrând o discreţie rezonabilă şi ţinând aproape de Aurel Sibiceanu, cap compasul meu, fluturându-şi barbişonul, mândru ca un stegar, în şuvoiul ce se vărsa în burta pavilionului central, atras de misterul adâncurilor.
          Arhipelagul Gaudeamus, se arăta ca un şirag de insule înălţat pe o încrengătură de corali ale căror schelete fosforescente te fixau de pe standuri, cu sute de mii de ochi care de care mai expresivi, ce făceau imposibilă alegerea ţintei, dacă eventual nu ti-o pregătisei de-acasă în linişte.
Marile edituri aliniate la intrare, licitau oferta bogată de evenimente şi lansări. Am ales Paralela 45 căutându-mi propria-mi carte, Dosarul Albaştrii, o bărcuţă de hârtie plăsmuită din file îngălbenite şi triste descoperite întâmplător după 40 de ani de căutări eşuate, pe o tarabă la  CNSAS.
Am dat de ea până la urmă, undeva într-o margine, gata-gata să se scufunde. În sinea mea m-am bucurat că e totuşi acolo în bătaia vântului. Nimerisem vâltoarea unui eveniment în desfăşurare şi trăgându-mi răsuflarea, mi-am rotit privirea mai atent pe feţele cunoscute din poze, în mare parte, ale figurilor de ceară. Aerul rarefiat pe care-l respiram şi statura celor din jur, mi-a dat credinţa că aveam alături, vie, o parte importantă a literaturii.
Paul Cornea, Livius Ciocârlie, Răzvan Voncu, Paul Cernat, Ioan Es Pop, un cristian, se strânseseră cu prilejul lansării a două cărţi la două aniversări a 70 de ani, în jurul lui Eugen Negrici. Pregătiţi să vorbească, aveam să aflu curând, mai mulţi despre Eugen Negrici şi puţini despre Angela Marinescu. 
Aparatele de filmat şi blitz-urile pentru fotografii simţiseră  că acolo urma să se întâmple ceva. Public numeros, select şi undeva în dreapta Nicolae Breban se întreţinea cordial cu Aura Cristi şi Călin Vlasie, mentorul şi patronul editurii, contrabalansând un centru de greutate.
Cu turbanul pe cap mai spre stânga scenei, la social democraţi, Angela Marinescu fremătând înaintea cursei, şfichiuia aerul cu o biciuşcă. Nu era doar amazoana, se contopise una cu iapa de rasă ce nu se lăsa parcă strunită sub dârlogi, scotea fum pe nări agasată de bâzâitul plicticos al muştelor, în mijlocul câtorva poetese unde nimerise întâmplător, aşteptând confruntarea.
Taberele se reuniră ca la un semn la numărătoarea inversă din microfon (4,3,2,1.). Breban refuză politicos invitaţia de a sta lângă ceilalţi în faţă, emiţând precizarea că nu face parte dintre cei aleşi, dar va spune şi el câteva vorbe din public, la sfărşit.
După ce Paul Cornea dădu semnalul citind un întreg laudaţio pentru Eugen Negrici îşi împăturii hârtia în înjurătura spurcată a Angelei: „Da când ai să scri trei cuvinte vreodată şi despre mine!”, continuând în urechile mele, neauzit, „bătrân decrepit!”...
Nici ceilalţi nu se omorâră cu vorbele dedicate Angelei.
un cristian, încercă să schimbe ceva, dar era scris cu literă mică. Doar Breban la sfârşit, aşeză cumva altfel lucrurile suind-o pe marea poetă la locul ei pe soclu.
Nu i-a căzut bine pe soclu Angelei Marinescu ( nici că mai înţeleg ceva, a refuzat recent şi premiul Mihai Eminescu al Academiei, de unde frustrarea că e nedreptăţită?) şi luînd cuvântul, coborî în piaţă printre precupeţe, într-o  diatribă teribilă împotriva actului critic, spiritului de gaşcă cultivat intens, incompetenţei şi obedienţei celor care le-au cocoţat acolo sus, după triada Veronica Porumbacu, Maria Banus şi Nina Casian, doar pe Ileana Mălăncioiu şi Ana Blandiana, lăngă alţi potentaţi nobelişti, masculi feroce, trişti.
Nu-l iertă nici pe Eugen Negrici, partenerul ei de lansare, care n-a binevoit să coboare din turnul lui de estet în clocotul poeziei sale.
Răcorită oarecum, n-a găsit totuşi momentul să-şi explice gestul, dacă tot e văzută ca un poet neinsemnat, cum de oare i s-a oferit prilejul să refuze Premiul Academiei? gest de frondă, stimabil, pe care se zice l-ar fi adoptat, nu ştim precis din ce motive.
De unde te aşteptai mai puţin a venit şi replica, la sfârşit, profesorul Eugen Negrici, elegant, ca un adevărat Cavaler al mesei rotunde citind din noul său volum, calm, aşezat, câteva pagini stralucite consacrate fără dubiu marei poete .
Parcă se mai luminase si figura conflictuală a Angelei. Ea tot dădea din cap nemulţumită, ieşise clar pe locul 2, dar ei i se închinau ode.
L-am căutat din priviri pe Aurel Sibiceanu ca să-l întreb...  nu era. Dispăruse şi Vlasie. As fi vrut să-i ofer lui Nicolae Breban Dosarul Albastrii şi n-aveam bani să-l cumpăr.

miercuri, 30 noiembrie 2011

Alt dialog cu Pasărea ceţii


Simt nevoia să mă explic. Am un prieten, poet înainte de a fi scriitor, Pasărea ceţii, care m-a  tachinat tot timpul SuperBlogului, că-mi pierd vremurile cu astfel de concursuri. Recunosc faptul că am pierdut mult timp cu documentarea, dar mă uit în jur: tot criză, tot patimi, tot găşti, deci vremurile nu le-am pierdut, sunt aceleaşi. E drept ar mai fi amǎnunte: 
Pasărea ceţii: Îmi vine-n minte Gioană, nu mai e preşedinte la Senat.
Eu: Ce-am pierdut? ce-am scăpat?
Pasărea ceţii: Mircea Sandu şi Miticǎ au intrat prin faţǎ la DNA şi au ieşit prin dos.
Eu: Au ieşit, au ieşit! Mulţumesc frumos!
Pasărea ceţii: Mititelu şi Piţurcă au ajuns la bulǎu.
Eu:  Dupǎ Ştiinţa mea, asta chiar mă încurcă rău...
Pasărea ceţii: Stai liniştit că e doar premoniţie.
Eu: Adică, înţeleg, avem tun şi n-avem muniţie.
Şi tot aşa  cu reproşuri şi întrebǎri:
Pasărea ceţii: Nebune, ai privit clasamentul?
Întrebarea asta m-a-nfuriat pe bune. Toată viaţa am slujit, după puterile mele, literatura fără să mă gândesc la profit.
Eu: Acum ai găsit momentul să-mi serveşti murătura?
Pasărea ceţii: Da ştiu, nu urmăreşti câştigul, tu serveşti cultura. O sǎ rămâi cu gaura, Singur ca poetul Dăncuş. Alţii iau covrigul. Mi-e greaţǎ! Măcar de seminţe...
Eu: Acuş, ai numai ceaţă în creier.
Pasărea ceţii: Şi ce crezi? Că tu eşti Marele Greier?... 

2. Ce aţi păstra în regulamentul Superblog?
Dacǎ ar fi sa vorbim, serioşi,
i-aş considera pe concurenţi
nişte nebuni frumoşi…

1. Ce aţi schimba în regulamentul Superblog?
Eu cu juriul nu mǎ împac
Ce sǎ fac! Ce sǎ fac!?...

Postat in cadrul Concursului SuperBlog

Partenerii media ai SuperBlog-ului 2011


               Am ajuns la sfarsit. Ma bucur cǎ mai respir. O sa trec direct la subiect.
 Partenerii media pentru SuperBlog 2011:

TVR – Zon@ IT Informaţii IT. Emisiune de profil. Pe faza din 2008 încoace
RadioLynx –A cautat sa facǎ legatura între  sponsorii si concurenţi. Bune intenţii
Connect – Informaţii utile te conectezi simplu si rapid
Photo Magazine – Revistǎ online cu fotografii în obiectiv
121.ro –Totul cu si despre femei. Ca bǎrbat poţi intra dacǎ vrei sǎ şti nişte lucruri
MoneyWatch.ro Câştigǎtorul din 2009. Câştigi şi tu dacǎ interactivezi cu el
Obisnuit.eu – Prieten cu mine pe Facebook. Vrea şi mai mulţi prieteni.
LexaVerzes.ro – Un blog din Baia mare si un om interesant
MediaLOOK - un portal de comunicate de presă  care ajutǎ bloggerii si ziaristii. Mi-a zis mie acum biacard

Tuturor multumiri! 

Postat in cadrul Concursului SuperBlog

Prius e cu noi



Sponsor: Toyota Romania
Nume proba: Prius
Enunt proba:
In industria auto, tehnologia hybrid este calea de urmat, iar Toyota a dat startul in acest domeniu, Prius fiind primul model auto hibrid de serie din lume. Cum apreciati ca vor schimba masinile hibride regulile industriei auto si comportamentul fiecarui sofer?

 
Culmea dealului, mantelatǎ de pǎdurea de brad, strǎlucea de un verde intens în razele abia limpezite de roua dimineţii. Şoseaua şerpuia liniştitǎ iar asfaltul turnat proaspǎt, neted, oferea  senzaţia unui confort al pneurilor egalat doar de totala siguranţǎ în care mǎ instalasem în scaunul din dreapta şoferului. Cele mai relaxante cǎlǎtorii  le-am avut când în faţa pupitrului de comandǎ, la butoane, a stat Laurenţiu, indiferent ce tip de automobil ar fi condus şi în zona cǎrei cifre pendula acul subţire al indicatorului de vitezǎ.

Personal, nu am condus niciodatǎ o maşinǎ, un defect de vedere nu mi-a permis, dar am rǎmas cu un fel de frustrare de profesionist neîmplinit care trage cu ochiul tot timpul,  procesând datele de la bord. Cu Laurenţiu treaba asta era deja inutilǎ, orice observaţie de-a mea, ar fi primit imediat replica pe mǎsurǎ. Trebuie sǎ recunosc, nu am ce face, el e profesionistul..

          La firma unde lucreazǎ are în primire sute de maşini, de la TIR-uri de transport, la bolizi de curse cu care umblǎ doar el şi patronul. Nu e un statornic (nu fac vorbire de cadrul familial, aici doar Cristina conteazǎ), se-ntoarce acasǎ totdeauna cu altǎ jucǎrie. Le-a încercat pe toate.

Chiar şi maşina personalǎ, indiferent de marcǎ, o schimbǎ cam o datǎ pe an. Nemulţumirea lui cea mai mare, mobilul schimbǎrii e totdeauna,  nu consumul, nu capacitatea motorului, e dacǎ vǎ vine sǎ credeţi, capacitatea  portbagajului. Când plecǎm de-acasǎ toţi, pentru mai multe zile, luǎm dupǎ noi tot felul de lucruri inutile, de la cort ( mǎrturisesc, nu l-am întins niciodatǎ în câmp deschis, Cristinei, chiar dac-am fi la mare, tot îi e teamǎ de urs) pânǎ la undiţe şi bicicleta lui Alex.  Nu ne-ar ajunge sigur, nici un camion.

          De doi ani are însǎ un puseu de statornicie. Şi-a cumpǎrat un Prius, în el suntem acum în croazierǎ cǎtre nordul Moldovei şi Bucovina sǎ vedem mânǎstirile. Ştiu totul despre Prius. Când se încǎlzeşte, Laurenţiu îşi dǎ drumul la vorbǎ ca un îndrǎgostit.

Dupǎ pǎrerea lui maşinile hibride (Hybrid Synergy Drive) sunt deschizǎtoare de drumuri noi şi orizonturi, pentru o planetǎ sufocatǎ de noxe şi copleşitǎ de hergheliile devastatoare ale bolizilor, care nu ţin cont cǎ resursele de carburanţi sunt totuşi limitate.

Grija faţǎ de mediu, în vogǎ oarecum în ultimii ani, cu o clipǎ doar mai devreme decat prea târziu, a pǎtruns, cum era şi firesc, în industria auto. Şi tot firesc mi se pare cǎ primii care s-au trezit au fost cei din Ţara Soarelui Rǎsare, unde cenuşa  si lava vulcanilor activi şi cutremurele i-au fǎcut pe japonezi sǎ preţuiascǎ mediul înconjurǎtor şi sǎ întrevadǎ limita de suportabilitate şi pericolul.

Automobilul Prius a pǎtruns pe piaţǎ în 1997 iar în 2005 a împlinit sufragiile pentru a fi declarat Maşina Anului, ca o recunoaştere a tehnologiei hibride înglobate. Avantajele derivǎ din faptul  cǎ un motor pe benzinǎ poate funcţiona împreunǎ cu un motor electric, reducându-se considerabil emisile CO2 la doar 89 de G/Km.

Într-o dispoziţie jovialǎ şi în nepriceperea noastrǎ, Laurenţiu ne-a explicat cum e cu comutatoarele modului de condus, arǎtându-ne practic ce înseamnǎ un mod EV, adicǎ sǎ conduci pe o distanţǎ de pânǎ în 2 km numai cu motorul electric, practic fǎrǎ combustibil şi fǎra noxe; un mod Eco, cu pedala acceleraţiei moderat apǎsatǎ pentru o economie generoasǎ de combustibil şi un mod Power, când maximizezi puterile: şi a motorului convenţional şi a celui electric, ca sǎ ai o acceleraţie mai promptǎ, Prius oferind în acest caz o putere combinatǎ de 136 CP şi accelerând pânǎ la 100 Km /H în 10,4 secunde.

Prius înglobeazǎ în el un vârf de tehnologie, astfel cǎ toate analizele pentru modul de condus se fac automat în procesoarele de la bord, alegând singure accelerarea potrivitǎ pentru a decide dacǎ sǎ meargǎ în modul electric, pe benzinǎ, sau combinat. Ca şofer, doar conduci relaxat volanul şi eventual un fir al discuţiei.

Dupǎ ce ai depǎşit aglomeraţia urbanǎ din Bucureştiul nostru imposibil, unde modul electric şi-a demonstrat cu brio valenţele, v-ati convins dimineaţǎ de reacţia lui sclipitoare, pe drumul lung în mers de croazierǎ, cum suntem acum, ai toate premizele unui consum de 3,9 litri pe suta de km. Ne ajunge rezervorul circa 1200 de km. Cu un plin facem în câteva zile, cum ne-am propus, tot traseul.

Mǎ gândeam cum te poate transforma accesul la tehnologie, cum îţi activeazǎ resursele de inteligenţǎ si civilizaţie. Estetic, interiorul plin de eleganţǎ, utilitǎţile la care ai acces, întreg ambientul, desfǎsurarea silenţioasǎ a drumului din faţǎ ta, ocolind pintenul înpǎdurit al dealului pe care se aliniazǎ tulpinile drepte cu cetina  înfiptǎ spre cer, lacul a cǎrui oglindǎ se zǎreşte lucind în vale, neclintit şi limpede, toate aceste minunǎţii le stǎpânim noi, ni s-au dat ca sǎ ne bucurǎm de ele şi sǎ le pǎstrǎm.

Cu mişcǎri legate, line, parcǎ mângǎind volanul, Laurenţiu a parcat lângǎ şosea, într-un luminiş, pentru micul dejun pe iarbǎ. Înaintea noastrǎ şi alţii fǎcuserǎ acolo popas. O grǎmada de pet-uri şi cutii de conserve parcǎ se lǎfaiau într-un tablou cu naturǎ moartǎ, pictat de un pictor expresionist nebun. Astea, in timp ce inginerii de la Toyota se chinuie sǎ dezvolte sistemul Eco-VAS de supraveghere a întregului ciclu al vehiculului, de la producţie şi pânǎ la casare, analizând cantitatea de materiale care pot fi recuperate în momentul casǎrii, precum si reducerea emisiilor în ciclului de viaţǎ al vehiculului.

Am strâns într-un sac resturile rǎmase pe şevaletul artistului şi l-am rezemat dincolo de Prius (sǎ nu uitǎm sǎ-l luǎm la plecare!) ca sǎ nu-i stricǎm imaginea elegantǎ, aerodinamicǎ, argintie, dejunând în tǎcere.


Postare in cadrul concursului SuperBlog 

marți, 29 noiembrie 2011

ASUS Social Media


          

Sponsor: ASUS
Nume proba: ASUS Social Media















       Asus e un prieten bun. Totdeauna e bine sǎ ne pastrǎm prietenii. Am, nu doar pentru avarie un set de lincuri. Dacǎ ar fi sǎ realizez un Top dupa frecventa mea pe acele site-uri el ar arǎta astfel:


1. Concursul Superblog http://superblog.pcnews.ro/ 
2. Pagina de Facebook Asus: http://www.facebook.com/ASUS.RO .
3. Contul de YouTube Asus: http://www.youtube.com/user/ASUSRomania . (Nu pot sǎ nu remark cat de bine sunt facute filmele de prezentare)
4. Contul de twitter: https://twitter.com/#!/ASUSROMANIA 
5. Newsletter-ul Asus Romania: http://techinstyle.ro/newsletter.html


Postat in cadrul Concursului SuperBlog

Sloganuri, sloganuri


Sponsor: ASUS
Nume proba: ASUS Slogan Maker
Enunt proba:
Un exercitiu altfel, dar unul cat se poate de creativ. Îți punem la încercare imaginația într-un mod diferit.
Propune cel mai potrivit slogan de promovare pentru următoarele serii notebook ASUS: Zenbook, ROG, Seria N, Lamborghini și Transformer



Zenbook Subţire ca spiritul Zen şi sclipitor ca argintul.

Asus ROG Nu te ROG! Da’ mergi la victorie!

Asus Seria N – Serie A SUperSoNicǎ.

Asus LamborghiniTrezeşte sufletul bestiei!      

Asus Transformer Tableta timpului.


Postat in cadrul Concursului SuperBlog