Licitatie la Bursa

 

Publicat in Cafeneaua literara 03 _ 2012

Click pe imagine pentru marire.

Semn de Ziua Mondiala a Poeziei

umbra e

dinaintea mea

lunecând în nisipul albastru al ierbii

om de vânt

fără chip

crescut din trup

efigie

din care timpul

a nivelat

reliefurile

filă de carte

scrisă de înger

împingând roua

în hieroglife suspendate

şi înflorind aerul

precum coarnele unui cerb

la capătul zilei

noaptea muşcă din carne

literele se întorc

împletind pe trup

o cămaşă de zale

sufletul flacără

se zbate în colivie

nevazută ca o floretă

pasarea cetii

puncteaza-n asalt

tuşe

cu trandafiri galbeni

Trofeul calitaţii

 

E reconfortant să constaţi ce delicvent(când te amesteci cu ei...) de rând a ajuns fostul premier Năstase, cel care-şi număra nu de mult fabuloasele sale ouă în parlament şi cum se înghesuie el acum, spăşit, în Curtea Justiţiei să dea socoteală.

Ne-am obişnuit într-atât să-i vedem defilând pe politicieni la DNA, sau la tribunal, încât greu faci diferenţa între ei şi preacuvioasele oiţe ale Domnului, cu baticurile trase pe frunte, îmbulzindu-se să ia apă sfinţită de la Izvorul Tămăduirii în bidoane de plastic.

Mă întreb, o fi întâlnit-o vre-odată în drumurile sale, măcar în vis, pe mătuşa Tamara reconstituind cu bidoanele cu agheasmă în sacoşă, drumul de la biserică şi păna-n strada Zanbaccian?

E reconfortant?... Puţin probabil.

Balans celest pentru Cuvânt. Prefata la Bursa ingerilor

Instantanee ale realităţii urbane, imagini vizuale generatoare de spiritualitate transcendentă, enunţuri stilizate impecabil, frumuseţe lapidară a versului şlefuit  cu inflexiune rafinat niponă, sunt trăsături cunoscute şi recunoscute ale scriiturii lui Ion Toma Ionescu. Să urmărim ideea poetică aşa cum se iluminează ea din versurile caligrafiate în volumul Bursa Îngerilor.

Poetul Ion Toma Ionescu e fascinat de ideea unei călătorii spirituale în universul haotic şi de nedesluşit . Deschide aşadar Bursa Îngerilor, unde-şi va identifica protectori şi călăuze pentru parcursul lui spiritual. În  drumul său iniţiatic poetul descoperă şi consemnează adevărurile ascunse în Cuvânt. El rătăceşte „prin nisipul stelar”(Letopiseţul iubirii), „printre blitzuri şi manechine de ghips”(Ceaţa cu aeroport), poposeşte la fântâna unde „îngerul s-a frânt” şi căruia „…oamenii smeriţi/ i-au zidit umbra”, uneori se afundă în durerea lutului ce-i ţine cugetul şi spiritul captiv (Descălecatul cuvintelor), se împiedică fie de umbra sa, fie de libertatea-labirint(Led Zeppellin).

Singurătatea drumeţului se însoţeşte pe traseu cu alte repetabile singurătăţi: „ şiruri de oameni/ încolonaţi şi singuri/cu feţe pustii”..(Încolonaţi şi singuri). „ Roua sărată a buzelor” femeii iubite aduce clipa de iluzie alinătoare, dar clipa este clipă, bucuria clipei se iroseşte . Într-o escală aleatorie a existenţei cei doi au revelaţia imaginii necruţătoare din oglindă : „ tinereţea ne-a căzut/ de pe umeri/ ca o hlamidă a umbrei”( Tinereţea ne-a căzut de pe umeri). Însingurat în oglindire şi în dezolare, omul îşi caută evadarea din propria sa umbră, în  cuvânt. Cuvântul opune înverşunată rezistenţă. Poetul se istoveşte „scrijelind în bazalt”( Letopiseţul iubirii) , cuvântul rămâne ferecat în tăcere, îngroapă în el misterul cu atât mai mult cu cât poetul îl iscodeşte.

Poetul călător şi căutător de noimă a cuvântului esenţial găseşte doar paleative, cuvinte răzleţite în largi volute sau cuvinte pustiite ce răzbesc anemic dintre nămeţi. Descălecatul cuvintelor  şi-a pierdut aura ceremonialului întemeietor. Iar „mătasea cuvintelor” se destramă şi ea , îi scapă poetului de sub control, poetul nu are în posesie liantul mântuitor al metaforei: „ lipsesc doar procedurile de salvare a metaforei”( Ceaţa cu aeroport). Rătăcind insular prin lumea rotitoare şi prin vălmăşeala de cuvinte, poetul se ajută cu cohortele de îngeri pogorâte peste el. Sunt îngeri roiuri, roiuri, care se rotesc într-un celest balans, îngeri licărind „sub pleoapa Lui Dumnezeu”.

Bursa îngerilor cuprinde îngeri utilitari, îngeri martori, îngeri avertizori. Cândva, la terminalul drumului prin viaţă, se vor revela şi „ţapinarii cerului”, undeva, într-un înalt, pe „un platou/cu pădure/ de cruci /. Dincolo de moartea poetului întru cuvânt, drumul nu mai duce nicăieri. Omul încercuit pe pluta de piatră a lui Saramago luptă pentru supravieţuire. Pe pluta de piatră criptată poetic miniatural omul îşi simte limitele şi se îngroapă cu smerenie în cuvânt. Peste creaţia istovită şi irosită rămâne doar singurătatea Lui Dumnezeu( În metru antic ).

Virginia Paraschiv

Un semnal

Semnal

Am primit Bursa îngerilor, un volum de poezie tipărit în cadrul colecţiei Print a Proiectului Cititor de proză coordonat de Emanuel Pope, Londra, Regatul unit al Marii Britanii.

Redactor: Mihai Ganea (Salutări stimate Domn!)

Coperta si grafica colecţiei: Maia Martin (Succes Maia joi, la vernisaj. Nu mă îndoiesc, va fii.)

Prefaţat cu alese cuvinte de Virginia Paraschiv(Sărut mâna, Doamnă!)

Acest eveniment eu îl iau ca pe un premiu. Nu pentru costurile de tipărire oferite cu generozitate de Emanuel şi nici pentru, cum îmi place să cred, recentul Concurs Colindaţi poeţi... câştigat de mine. Premiul e acela că am întâlnit nişte oameni minunaţi, pe care practic nu i-am întâlnit niciodată şi care şi-au asumat un gest de nobleţe slujind poezia.

E doar un semnal.

Eveniment Maia Martin

Cand se imbratiseaza culorile, cuvintele nu pot vorbi...
Succes Maia!
 

Cârstoiu şi găina lui lehuză

Întrebarea mă bântuie de aseară, după ce am urmărit la B1 emisiunea junelui Nelu Barbu cu marele analist. Nu ştiu cum se rătăcise pe-acolo şi unul ce încă îşi zice, Dan Pavel...

Nu numai că maestrul nu s-a dat pe spate, ca toţi ceilalţi, comentând subiectul meciului transmis cu o seară înainte de Antena 3, dintre premier şi pastorul protestant(nu mă pricep la religii, îl ştiţi; „părintele” protestatarilor din piaţă...), dar ne-a uimit încă o dată, încercând să ne lămureasca despre evidenţa faptului că găina  a născut cu adevat pui vii. N-a precizat dacă era aceeaşi.

Nu mă situiez nicidecum printre cei care i-au cântat lui MRU prohodul, atunci când acesta a hotărât să meargă la gâde, punându-şi capul pe tocător în ringul Antenei şi nu m-a surprins total nici măcelul administrat, când s-au răsturnat planurile. De mirare cum unii, au putut gândi că acolo în ring va fi un meci de box, chit că înainte de pauză, am aflat pe surse, Dana Grecu se dezbrăcase ca la marile gale. N-a mai urcat în ring până la urmă în bikiny să anunţe ultima repriză, în baia de aplauze a spectatorilor înfierbântaţi. A rămas în culise să-i facă pastorului respiraţie gură la gură.  

Nu insist să definesc tipul de confruntare. A fost un meci între categoria Muscă şi categoria Dex. Musca bâzie, zboară, Dexul e mult mai greoi, cum să alergi după muscă, eventual s-o omori!?... Astea erau premizele.

Dracu îl puse pe gâde să vrea să citească cuvântul ăla din (sau dintre?) paginile dexului!... 

I-a căzut Dexul în cap de-a rămas ca o găină lehuză după ce născuse puii vii.

Pănă la urmă vorba lui Cârstoiu, ciudoasă, noi ce-am câştigat? 
"Măi oameni buni, e un premier abscons, periculos,  din câte ştie nu ne-a spus nimic!”

Dar să revenim la oracolul nostru. 
Ce-o fi cu el? Să fie poziţia lui schimbată, opusă valului, doar deontologică, profesională? Simte ceva de-a trecut în opoziţie? E, invidia că MRU-ul are dexul mai mare? O fi supărat că n-a venit primul ministru în emisiunea lui prima dată, (s-a dus la papistaş) să-l ungă cu mir? O fi având ceva spaime sub acoperire şi ăsta le ştie? L-a pus Băsescu să-l încerce?

Pare circumspect, aşa, de la-nceput. Îmi pun întrebări.

Caut şi eu ca maestrul în subtext o ştire.

Exerciţii de respiraţie

                                                                                        Foto: marincristian.ro

Noaptea a urcat pe munte luând cu sine roua de pe cuvinte. Întins în iarbă, tac, aşteptând să apară printre tufele de trandafiri ghimpaţi, prada. Am mai măturat o dată cu obiectivul DSRL-ului banca strălucind albă la capătul aleii. Ultima, din parcul imens, la care nu mai ajunge nimeni.

Alături, găleata cu vopsea şi pensula mă provocau să testez aparatul imortalizând cadrul nefiresc. Dar o mişcare imperceptibilă a aerului m-a neclintit ca un arc întins. Era aceeaşi rochie uşoară, albă, ce-i mângâia pulpele pendulând ca o limbă de clopot în mintea mea. El s-a aşezat pe bancă şi ea în braţele lui sărutându-l. Simţeam pe buze gustul ştiut de rodie. Uitasem pentru ce venisem. Imagini vechi se dedublau în focarul obiectivului, disimulându-se ca o pânză de apă peste memoria peliculei unui film vechi, mut. Timpul s-a comprimat îndelung.

Când s-a ridicat de pe bancă, bărbatul avea pe spate dungi albe de la scândurile proaspăt vopsite.

            Rochia ei se şifonase puţin.

O carte si doua edituri

O aparitie editorială nouă, face parte dintre rarele mari bucurii pe care timpul cu parcimonie mi le-a dăruit. Dându-şi seama probabil că balanţa a stat înclinată prea îndelung spre tristeţe, cel care aranjează cumva starea lucrurilor, a vrut să compenseze situaţia şi a găsit cu cale ca ultima carte pe care am scris-o, Bursa îngerilor să apară de-odată în două edituri.

Faptul mi se pare nefiresc să mi se întâmple tocmai mie şi „vinovat” de asta se face doar prietenul meu Emanuel Pope. Căruia trebuie să-i mulţumesc pentru că a ales cartea mea să facă parte din Colecţia Print în cadrul proiectului Cititorilor de proză şi să fie tipărită la Editura Transilvania.

Cum se cade să mulţumesc şi celuilalt vechi prieten, Călin Vlasie care a pus sigla Editurii Paralela 45 pe trei dintre cele patru cărţi pe care le-am comis până acum cu îngăduinţa dumneavoastră.

Deocamdata coperta de la Editura Paralela 45.

Interviu cu un personaj

       Revista Pietrele Doamnei prin aceeasi sensibila Mihaela Cavescu ia un interviu unuia din personajele vii ale cartii mele Dosarul "Albastrii". Pentru lectura clic pe fotografie.