Publicat in Cafeneaua literara 03 _ 2012
Click pe imagine pentru marire.
joi, 22 martie 2012
miercuri, 21 martie 2012
Semn de Ziua Mondiala a Poeziei
umbra e
dinaintea mea
lunecând în nisipul albastru
al ierbii
om de vânt
fără chip
crescut din trup
efigie
din care timpul
a nivelat
reliefurile
filă de carte
scrisă de înger
împingând roua
în hieroglife suspendate
şi înflorind aerul
precum coarnele unui cerb
la capătul zilei
noaptea muşcă din carne
literele se întorc
împletind pe trup
o cămaşă de zale
sufletul flacără
se zbate în colivie
nevazută ca o floretă
pasarea cetii
puncteaza-n asalt
tuşe
cu trandafiri galbeni
marți, 20 martie 2012
Trofeul calitaţii
E reconfortant să constaţi ce delicvent(când te amesteci cu ei...) de
rând a ajuns fostul premier Năstase, cel care-şi număra
nu de mult fabuloasele sale ouă în parlament şi cum se înghesuie el acum, spăşit,
în Curtea Justiţiei să dea socoteală.
Ne-am obişnuit într-atât să-i vedem
defilând pe politicieni la DNA, sau la tribunal, încât greu faci diferenţa între
ei şi preacuvioasele oiţe ale Domnului, cu baticurile trase pe frunte, îmbulzindu-se
să ia apă sfinţită de la Izvorul Tămăduirii în bidoane de plastic.
Mă întreb, o fi întâlnit-o vre-odată în drumurile
sale, măcar în vis, pe mătuşa Tamara reconstituind cu bidoanele cu agheasmă în
sacoşă, drumul de la biserică şi păna-n strada Zanbaccian?
E reconfortant?... Puţin probabil.
luni, 19 martie 2012
Balans celest pentru Cuvânt. Prefata la Bursa ingerilor
Instantanee
ale realităţii urbane, imagini vizuale generatoare de spiritualitate
transcendentă, enunţuri stilizate impecabil, frumuseţe lapidară a versului
şlefuit cu inflexiune rafinat niponă, sunt trăsături cunoscute şi
recunoscute ale scriiturii lui Ion Toma Ionescu. Să urmărim ideea poetică aşa cum se iluminează ea din versurile
caligrafiate în volumul Bursa Îngerilor.
Poetul
Ion Toma Ionescu e fascinat de ideea unei călătorii spirituale în universul haotic şi
de nedesluşit . Deschide aşadar Bursa Îngerilor, unde-şi va
identifica protectori şi călăuze pentru parcursul lui spiritual. În
drumul său iniţiatic poetul descoperă şi consemnează adevărurile ascunse
în Cuvânt. El rătăceşte „prin nisipul stelar”(Letopiseţul iubirii),
„printre blitzuri şi manechine de ghips”(Ceaţa cu aeroport),
poposeşte la fântâna unde „îngerul s-a frânt” şi căruia „…oamenii smeriţi/ i-au
zidit umbra”, uneori se afundă în durerea lutului ce-i ţine cugetul şi spiritul
captiv (Descălecatul cuvintelor), se împiedică fie de umbra sa,
fie de libertatea-labirint(Led Zeppellin).
Singurătatea
drumeţului se însoţeşte pe traseu cu alte repetabile singurătăţi: „ şiruri de
oameni/ încolonaţi şi singuri/cu feţe pustii”..(Încolonaţi şi singuri).
„ Roua sărată a buzelor” femeii iubite aduce clipa de iluzie alinătoare, dar
clipa este clipă, bucuria clipei se iroseşte . Într-o escală aleatorie a
existenţei cei doi au revelaţia imaginii necruţătoare din oglindă : „ tinereţea
ne-a căzut/ de pe umeri/ ca o hlamidă a umbrei”( Tinereţea ne-a căzut
de pe umeri). Însingurat în oglindire şi în dezolare, omul îşi caută
evadarea din propria sa umbră, în cuvânt. Cuvântul opune înverşunată
rezistenţă. Poetul se istoveşte „scrijelind în bazalt”( Letopiseţul
iubirii) , cuvântul rămâne ferecat în tăcere, îngroapă în el misterul
cu atât mai mult cu cât poetul îl iscodeşte.
Poetul
călător şi căutător de noimă a cuvântului esenţial găseşte doar paleative,
cuvinte răzleţite în largi volute sau cuvinte pustiite ce răzbesc anemic dintre
nămeţi. Descălecatul cuvintelor şi-a pierdut aura
ceremonialului întemeietor. Iar „mătasea cuvintelor” se destramă şi ea , îi
scapă poetului de sub control, poetul nu are în posesie liantul mântuitor al
metaforei: „ lipsesc doar procedurile de salvare a metaforei”( Ceaţa cu
aeroport). Rătăcind insular prin lumea rotitoare şi prin vălmăşeala de
cuvinte, poetul se ajută cu cohortele de îngeri pogorâte peste el. Sunt îngeri
roiuri, roiuri, care se rotesc într-un celest balans, îngeri licărind „sub
pleoapa Lui Dumnezeu”.
Bursa
îngerilor cuprinde îngeri utilitari, îngeri martori, îngeri avertizori. Cândva,
la terminalul drumului prin viaţă, se vor revela şi „ţapinarii cerului”,
undeva, într-un înalt, pe „un platou/cu pădure/ de cruci /. Dincolo de moartea
poetului întru cuvânt, drumul nu mai duce nicăieri. Omul încercuit pe pluta de
piatră a lui Saramago luptă pentru supravieţuire. Pe pluta de piatră criptată
poetic miniatural omul îşi simte limitele şi se îngroapă cu smerenie în cuvânt.
Peste creaţia istovită şi irosită rămâne doar singurătatea Lui Dumnezeu( În
metru antic ).
Virginia Paraschiv
duminică, 18 martie 2012
Un semnal
Semnal
Am primit Bursa îngerilor, un volum de
poezie tipărit în cadrul colecţiei Print a Proiectului Cititor de proză
coordonat de Emanuel Pope, Londra, Regatul unit al Marii Britanii.
Redactor: Mihai Ganea (Salutări stimate
Domn!)
Coperta si grafica colecţiei: Maia Martin
(Succes Maia joi, la vernisaj. Nu mă îndoiesc, va fii.)
Prefaţat cu alese cuvinte de Virginia
Paraschiv(Sărut mâna, Doamnă!)
Acest eveniment eu îl iau ca pe un premiu.
Nu pentru costurile de tipărire oferite cu generozitate de Emanuel şi nici
pentru, cum îmi place să cred, recentul Concurs Colindaţi poeţi... câştigat de
mine. Premiul e acela că am întâlnit nişte oameni minunaţi, pe care practic nu
i-am întâlnit niciodată şi care şi-au asumat un gest de nobleţe slujind poezia.
E doar un semnal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)