Printre zei. Ziua a patra.

           Nu puţine sunt nedreptăţile vieţii. Cu atât mai tulburătoare nedreptăţile sportive, dar când se încalcă spiritul olimpic, vârful arcuit străpunge pielea de şarpe a timpului care se încolăceşte şi rămâne încremenit pe tăişul spadei, o secundă lungă cât noaptea lumii. Parcă ni s-au răscolit toate frustrările şi înfrânţi ne-am ridicat privirea către Dumnezeu. N-am primit nici un semn.

          Nu mă îndoiesc că fotografia cu coreeanca aşteptând dezarmată lângă propria spadă la capătul planşei, decizia impardonabilă a oficialilor în negru a făcut înconjurul planetei.

          Shin A Lam în inima noastră tu eşti pe podium!

*

          Spada ne-a rănit ieri de mai multe ori, căci fetele noastre au ars la intensitate maximă, având mari şanse să toarne metal preţios în forma unei medalii. Din păcate Anca Măroiu, Simona Gherman şi Ana Brânză, s-au stins pe rând la o tuşă de aur. Poate la echipe, focul reunit va reuşii să topească metalul.

*

          Ziua, până la urmă stralucitoare pentru noi, a fost completată la giudo de Corina Căprioru. Se pare că antrenorul Berceanu le-a învăţat pe fete că la zei, aurul e la fel ca argintul. Să recunoaştem că la două medalii Berceanu ştie ce spune.

          Suntem în grafic. Mai sunt cinci medalii şi intrăm în Clubul select al ţărilor cu 300 de medalii olimpice.

 Un sincer bravo!

Aurul olimpic

            Am promis că de luni voi lăsa în urmă Referendumul ca pe un vis urât şi voi scrie despre reversul medaliei. România frumoasă. Romania olimpică. Romania de aur.

          A venit aurul dintr-o puşcă cu aer comprimat a lui Alin Moldoveanu, după o calificare spectaculoasă în finală cu record olimpic. Cât sânge rece îţi trebuie să tragi 59 de decari din cei 60 posibili, iar singurul ratat să se plaseze la 0,3 de ţintă, adică la 9,7.

          Pentru istorie poate cineva să numere câte gloanţe au trecut prin acea gaură neagră? Pe acolo a venit aurul.

Breaking news. Olimpiada romanilor. Prima medalie.

            Cu aerul ei de bunicuţă cumsecade, regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a declarat azi noapte la Londra, cu lumina obosită pe chip dar radiind de fericire, deschiderea Jocurilor Olimpice. Sărbătoarea putea începe şi steagul Romaniei flutura printre celelalte 204 steaguri purtate cu mândrie pe pista stadionului, freamătând de sportivii nerăbdători să intre în istorie.       

           Avem ocazia aici la Londra, să intrăm în clubul select al ţărilor cu peste 300 de medalii cucerite în încleştările sportive de-a lungul timpului. Într-un clasament pe medalii, suntem plasaţi pe un onorant loc 13 între naţiunile planetei, înainte unor state puternice şi de mare tradiţie precum Polonia sau Spania.

          Spectacolul a fost grandios. Drumul flăcării olimpice după 20000 de kilometrii, în ultima lui parte a venit pe Tamisa. Sportivi celebrii au transmis-o tinerilor care să o poarte mai departe în viitor.

          Nu se ştia momentul şi modul în care va fi aprinsă flacăra. Fiecare delegaţie de sportivi, a primit pentru ceremonie o petală de cupru. Două sute patru petale depuse în iarba verde, descriind un cerc uriaş. Tinerii au apropiat torţele şi focul s-a aprins în cupele petalelor. Apoi cupele s-au înălţat către cer. Două sute patru flăcări unite într-o singură flacără în numele păcii, gloriei şi spiritului olimpic.

          Acordurile nemuritoare ale muzicii The Beatles au unit glasul inconfundabil al lui Paul McCartney cu glasurile spectatorilor într-un imn tulburătot Hei Jude.

          Mă opresc aici. Începe finala la Judo cu Alina Dumitru. Să dea Dumnezeu aur strălucitor!

          Afost argint cu reflexe de aur. Să numărăm prima medalie. Bravo Alina!!! In total 293

De luni vom vorbi de medalii!

           Sărbătorile Olimpiadelor, sunt repere luminoase ale umanităţii, precum artele şi cultura. Astăzi la Londra, ferestrele lumii se deschid prin cele cinci cercuri olimpice. Doar noi românii mai avem de stat două zile rupţi, sub tirania minciunii, până la Referendum, în două falii.

          Să sperăm că vom găsi calea ieşirii din grotă, vom risipi ceaţa groasă din minţile plagiate ale uzurpatorilor şi, vom putea privi liniştiţi prin cele cinci cercuri, odată cu lumea civilizată cum arde flacăra olimpică.

          De luni vom vorbii de medalii!

Lubeniţe roşii

             

             Nu se auzeau trupele. Fără trupe, lovitura de stat ar fi putut contraria sinapsele poporului român, refuzând conexiunile memoriei. Cu cine să continuie atacul juriştilor asupra instituţiilor statului, dacă nu se aude bocancul? Cum să admiţi în adidaşi şi sandale pe străzi, triumful gloriei. Era nevoie de Dogaru şi el a venit cu tancul, cum se intră de drept în istorie. 

           „Spulberaţi DNA-ul! Spulberaţi ANI, CNSAS ş Curtea Constituţională!”       

          Punct ochit, punct lovit ca la carte. E un război asumat, cu gloanţe şi epoleţi, e pe viaţă şi moarte. Ne-au păcălit! 
          Stând la pândă, au trimis înainte doi băieţi de băieţi, pe Ponta şi Crin, să vândă grădinarului castraveţi. La cât sunt de isteţi ăştia doi, unul cartofor, altul dottor, au zis că vând pepeni de Dăbuleni nu castraveţi. Mincinoşii.

          Ţara nu se înşeală cu lubeniţe roşii!