Nu puţine sunt
nedreptăţile vieţii. Cu atât mai tulburătoare nedreptăţile sportive, dar când
se încalcă spiritul olimpic, vârful arcuit străpunge pielea de şarpe a timpului
care se încolăceşte şi rămâne încremenit pe tăişul spadei, o secundă lungă cât
noaptea lumii. Parcă ni s-au răscolit toate frustrările şi înfrânţi ne-am
ridicat privirea către Dumnezeu. N-am primit nici un semn.
Nu mă îndoiesc că fotografia cu
coreeanca aşteptând dezarmată lângă propria spadă la capătul planşei, decizia
impardonabilă a oficialilor în negru a făcut înconjurul planetei.
Shin A Lam în inima noastră tu eşti pe
podium!
*
Spada ne-a rănit ieri de mai multe ori,
căci fetele noastre au ars la intensitate maximă, având mari şanse să toarne
metal preţios în forma unei medalii. Din păcate Anca Măroiu, Simona Gherman şi
Ana Brânză, s-au stins pe rând la o tuşă de aur. Poate la echipe, focul reunit
va reuşii să topească metalul.
*
Ziua, până la urmă stralucitoare
pentru noi, a fost completată la giudo de Corina Căprioru. Se pare că
antrenorul Berceanu le-a învăţat pe fete că la zei, aurul e la fel ca argintul.
Să recunoaştem că la două medalii Berceanu ştie ce spune.
Suntem în grafic. Mai sunt cinci
medalii şi intrăm în Clubul select al ţărilor cu 300 de medalii olimpice.
Un sincer bravo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu