Democraţia lupilor

            

              „Pe toţi să-i asculţi, dar din mintea ta să nu ieşi!”. Vorbe aduse din tezaurul nostru popular la care recurgem tot mai puţin. Omul vine în lumea lui, cu prostia  de care se face în principal responsabil şi-şi ocupă locul în turmă. Apoi, „nu-şi mai ridică privirea de jos de teamă să nu-l vadă lupul.”           

             Aparţii de stâna unui cioban şi, te rezumi a înţelege şi respecta regulile. Câinii ciobăneşti nu te lasă să te pierzi prin tufişuri, pe costişele muntelui, ţinându-te aproape în respectul legii. Dar se întâmplă la un moment dat, un catâr iluminat, trădător, să se oprească din drum şi să vorbească turmei seducător, despre democraţia lupilor. Făcând campanie printre oi pentru referendum.

          – Lupii au patru picioare ca noi şi n-au nici ciomag! Majoritatea la vot poate să fie fără prag. Hopa!... N-avem prag, punem o bălărie, să se ştie în Europa că la noi e democraţie.

          Merită încercat, cu ciobanul dictator suspendat.

          Rândurile de mai sus n-au legătură cu marinarul şi nici cu Crin. Şi nici Ponta nu e măgarul. Ele mi-au venit aşa din senin, când dădea în foc samovarul.

          Post scriptum. S-a mai găsit o lucrare, turnată ca fonta după model. Tot plagiată, în şifonier.

          „Porcul îl baţi şi el zice că-l scarpini.”

            – Stimaţi ziarişti, nu mai aruncaţi după Ponta! Că nu e omul de fier!