Dacă e bronz, e ziua a cincea

           Prinţesele gimnasticii de data asta au fost de bronz. Un bronz care dacă ar fi prins o altă culoare ar fi fost nedrept. Ghinionul rusoaicelor ne-ar fi putut propulsa pe podium lângă stelele Statelor Unite ale Americii, dar s-ar fi mâniat zeii şi cu siguranţă ne-ar fi taxat la individual, acolo unde aştept să ne facem loc de drept, la masa învingătorilor.

          Să numărăm cea de-a patra medalie şi să ne bucurăm că nu s-a risipit degeaba atâta muncă şi talent.

          Ce firesc flutura steagul României, lângă steagurile celor două mari puteri! Mai ia cineva aminte, de câte decenii suntem acolo?

*

          Târziu în noapte pe cerul olimpic s-a mai aprins pentru România o steluţă de bronz. E o medalie surpriză şi cu atât mai binevenită. Un tânăr halterofil de 20 de ani, Răzvan Martin, rătăcit printre orientalii şi nord africanii prin venele cărora curge petrol. (Petrolul anihilează urmele substanţelor interzise!...informaţie sigură luată de la Tolontan.)

          Halterele sunt o zonă specială. Doar marele nostru Nicu Vlad a mai spart monopolul. Bine ai venit Răzvane! O să-ţi turnăm numele în bronz!