Am citit scrisoarea (clic pe link)
poetului Viştea către Coana Europă pe blogul lui Augustin Doman. Învolburată. Am
crezut că s-a mutat Oltul la Târgovişte. Multe adevăruri spuse în jurul unui ceaun
cu măligă pripită, fierbând sub presiune în Poiana lui Iocan unde gazul tras pe
ţeavă arde direct sub pilostrii.
Respect domnule Viştea! Dar nu văd
îndoiala.
Bunică-mea Păuna, dinspre partea mamei,
îmi spunea totdeauna să mă-ndoiesc dacă văd o minune, să mă ciupesc de trei ori
şi, dacă se-arată la fel să mai întreb pe cineva.
V-aţi ciupit cumva domnule Viştea? Aţi
făcut un duş când steagul NATO, din senin, a fost dat jos de Crin la Cotroceni?
L-o fi vândut la ruşi?...
Dar când sub ochii noştrii aproapele, încreţeau
floricele de gheaţă toate apele, de minciunile lui Ponta? Gheaţă subţire ca o
pojghiţă sub care apa dădea în clocot.
Cum să laşi să lunece periculos ţara pe
o asemenea pojghiţă ticluită cu gânduri viclene?
Adevat, n-am votat!
Din convingere, nu din lene. După opt
milioane de voturi împotrivă, multe necurate ştiu, mă ciupesc de trei ori, încă
mă îndoiesc, dar garantez că sunt viu şi gândesc.
N-ar trebui domnule Viştea să gândim împreună?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu