Dacă poveştile în
viaţă s-ar adeveri, ar fi trebuit ca azi, Ilenele Cosânzenele să aştepte răbdătoare
să vină Făt Frumos şi, ele doar să întindă grumazul lor suplu, pregătit să poarte
cu mândrie şi şarm rafinat, medaliile olimpice. Se pare că spadasinele noastre
au crezut prea mult în poveşti şi spadele lor altădată fulgerătoare, s-au
îndoit sub taifunul coreean.
Ce dureroasă iluzie, când constaţi că
visul de mărire a căzut din pom ca un măr putrezit. Putrezit, sau otăvit?
Se întreabă Anca Măroiu:
– Dacă
atunci când au fost în pregătire la noi, coreencele ne-au citit poveştile şi
ne-au otrăvit merele?... Prea se mişcau pe planşă sigure pe vrăji! Iar ale
noastre, completez nu puteau rupe vălul de pe ochi, pânza de păianjen care le
împilase braţul.
Aşa e în sport. Când eşti prea sigur de
glorie, îţi scapă bidivii din hamuri, se scutură merele-n ramuri, fuge pământul
de sub picioare şi nu faci istorie.
N-a fost să fie sărbătoare!
Medalia cu numărul 300 se amână!
Ne-am învăţat de la Referendum, până...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu