Am văzut tricolorul
românesc pe catargul olimpic între drapelul rusesc şi cel american. Mi-a venit
în minte imaginea pruncului strivind fericit sănul mamei sale cu gingiile lui
lacome şi crude, nevrând să scape nici o picătură din ce-i oferea viaţa în clipele
acelea lungi. Nu deseori ai prilejul să consemnezi în foaia de parcurs când timpul
îşi pierde măsura şi se risipeşte în mari bucurii. Trăim un şir neîntrerupt de
cazne şi dezamăgiri. Cu atât mai neţărmurită fericirea care te umple de mândrie
când steagul tău e acolo sus.
Şi Alin şi Izbaşa s-au lăcomit probabil
cu laptele matern, dar ce frumos au înflorit, dăruind!
Aştern aceste rânduri cu câteva ore înainte
ca gimnastica să ne aducă din nou pe culmi.
S-auzim de bine că de rău are grijă Ponta!...
