Dacii şi Apocalipsa

              Aseară, cu o lună şi câteva zile înainte de 21 decembrie, când e programată Apocalipsa, am simţit cum cade în premieră cerul pe mine. Număram zilele pregătindu-mă sufleteşte să devin celebru prin dezvăluirile cu care urma să ies în spaţiul cât se poate de public al blogului meu şi să obţin brevetul de „oracol” pentru care prestez de o vreme şi ca bonus, să obţin ceva trafic.    

            Emisiunea lui Nelu Barbu şi Ion Cărstoiu de la B1, dormita înţepenită în umorile lui Pontonel care ţinea cu tot dinadinsul, să-l trimită pe Preşedinte cu Veta în braţe la Bruxelles. S-o trântească goală pe masă la festin, drept în faţa lui Herman Van Rompuy şi, să se întoarcă acasă cu sacul plin, de gutui.

            Uşor plictisit, luasem telecomanda să depăşesc momentul, când adormit pe jumătate, văd că marele analist aduce în discuţie Apocalipsa şi în chinurile facerii, mă aşteptam să nască pe gură niscaiva orătănii. Dintr-o dată am simţit că trosnesc căpriorii de la acoperiş şi cerul mă apasă cu greutate pe umeri. Citise el la bibliotecă undeva că romanii, atunci când au venit în campaniile din anii 101-102 şi 105-106, ca să răspândească civilizaţia lor desfrânată şi să ia aurul, dacii nu au dispărut, s-au retras în Bucegi şi au urcat în cer pe o scară, căutându-şi o altă planetă unde să-şi poată păstra nealterată limba şi tradiţiile.

            Pe 21 decembrie, Apocalipsa aia nu e decât naveta spaţială cu care dacii se întorc acasă. Iar fenomenele ciudate care de o vreme par să fi cuprins spaţiul mitic al Bucegilor, înseamnă că spiritele telurice pregătesc locul de aterizare. Alţii au a se teme de sunt cu ochii pe noi, şi ruşii, şi americanii, mişunând să-şi ia o parcelă în Grădina Carpatină.

            Eram încredinţat, în afară de mine că doar doi români mai deţin informaţia reală a ce va fi să se întâmple. Băsescu şi MRU. De-aia stăteau ei liniştiţi în ceeace priveşte alegerile din 9 decembrie şi-i lăsau pe ăştia de la USL în plata Domnului (Putin?). Ştiau amândoi că numirea în funcţia de Primministru acceptat de comunitatea  internaţională, o va face Preşedintele unui dac, nou venit cu naveta spaţială Apocalipsa.

            Am rămas mut, fără trafic şi fără cuvinte. Al dracului domn Cârstoiu, iar mi-a luat-o înainte!

Scrisoare catre Europa

www.wearemore.eu

Cântarea Cântărilor

 Tabletă. Lumea văzută de Ion I

Cartea Sfântă ne amăgeşte ceţoasă că nici focul, nici pământul, nici apa şi nici măcar femeia n-a ispitit întâi, misterul creaţiei. La început a fost cuvântul. Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu trebuie să ne facem probleme către cine l-a rostit, în ce limbă... Sigur însă acel cuvânt nu a fost onomatopeic, scurt, sentenţios sau silabisit greoi, ci a fost un cuvânt lung cu inflexiuni învăluitoare ca un vers fără îndoială muzical, dacă atât de mult i-a plăcut Atotputernicului să-l asculte şi să-l moduleze ulterior, aşezându-l la temelia lumii acesteia.

Tot atât de încredinţat pot să fiu că bucuria s-a împlinit la capătul nopţii, când Ziditorul a întrezărit femeia într-o margine întinzându-şi la soare pielea catifelată peste reliefurile rotunjite de degetele lungi ca nişte raze ale gândului său.

Ruşinat de desfrâu, a înfăşurat trupul femeii potrivind cuvintele şi acoperind goliciunea într-un poem de mătase. Nedorind să ascundă minunea, cuvintele lunecoase nu-l ascultau.

Frunza de ferigă

         

           Între darurile pe care omul şi le-a oferit sieşi singur de Dumnezeu, împrumutând fără îndoială din imaginarul creatorului, printre primele, putem număra cu mândrie ca o mare victorie a spiritului umanităţii – frunza, frunza de smochin. Dacă aerul pe care-l respirăm ni s-a dat. Cuvântul pe care-l vorbim (întâiul desigur) la fel. Apele şi pâmântul cu verdeaţă, cerul cu luminătorii lui de asemeni, – frunza ne-am luat-o singuri. Eva şi frunza ei au creat Fashion. Şi când te gândeşti că Evei nu i-a şoptit nimeni, i-a venit aşa de la sine de amorul artei! Ne putem închipui cum ar fi arătat pământul fără extraordinara descoperire din grădina raiului!?

          Strămoşilor de mai dintâi, li s-a făcut foame şi-au omorât animale ca să se poată hrăni. Cât să trăieşti numai cu poamele din grădina raiului? Li s-a deschis apetitul şi devenind lacomi, au vrut mai mult şi s-au omorât între ei. Apoi organizându-se în grupuri s-au dotat. Mai întâi bâte (bâte de-alea ca-n Piaţa Universităţii.). Apoi pietre (ca s-arunce în geamurile de la guvern.). Mai târziu, săbii şi arme de foc declarăndu-şi unii altora războaie.

          Au descoperit roata şi-au fabricat Mercedes-uri. Au descoperit că autostrăzile se fac cu licitaţii trucate şi au făcut contestaţii ca să ia toţi banii de la stat. Tot aşa până-n zilele viţii noastre.

          Doar femeia, aşteptând bărbatul să se întoarcă din bătălii, a rămas liberă să cugete şi să îngrijească misterul şi frumuseţea ei fascinantă. E drept s-au născut şi conflicte de interes şi invidii. Cum să te simţi, când toţi bărbaţii au pornit să cucerească cetatea Elenei din Troia, tu, ca femeie?
          Aşa au hotărât să dezvolte industria modei deschizând ateliere de confecţii şi marochinărie. Se uscau degeaba pe garduri pieile animalelor vânate, sau crescute pe lângă casa omului şi le-au descoperit valoare de întrebuinţare. Au deschis magazine specializate şi au declanşat campanii de marketing şi public relations.

          Evoluţia a fost întrutotul spectaculoasă, dar sinuoasă şi lunecoasă ca ţesătura de matase fină dezvăluind supleţea statuară, linia elegantă a unui manechin 60–90–60.

          Distanţa de unde s-a pornit până azi e imensă. Adam şi Eva s-au împreunat şi au avut fii şi fiice. Să ne-nchipuim. Intră în  magazin Adam 111 şi solicită vânzătoarei, Eva 99, o frunză de stejar, sau de lotus după cum cere, cum să zic, gabaritul personal al iubitei sale purtătoare a numelui predestinat ghinionului, Evi 13. Vânzătoarea, Eva 99 îl măsoară din ochi seducătoare şi, dacă aspectul războinicului este OK, îi oferă din colecţia ei personală de toamnă-iarnă, invitându-l în cabina de probă ca să-i arate cât de splendid cade(...) de pe ea – frunza de ferigă. Ups.

          Acum în campania electorală mergi direct la eMAG. Timpul are alte priorităţi, trebuie să scoatem ţara din criză. Poţi conta pe Dogaru şi să ieşi în stradă la miting, pe Chiţoiu şi Vulpescu  să vindem Oltchimul, Tarom-ul sarea şi cea mai ramas din industrie, sau chiar pe Felix când răgneşte răguşit să-l dăm jos pe Băsescu dacă vrem să simţim imediat cum dă prosperitatea peste noi.  

          Personal, cred că timpul  e cel mai bine să-l investim în pariuri. Eu pariez că USL va câştiga alegerile având pe liste cele mai multe Pisi candidate în parlament.        

          Ca sa poţi presta, sau protesta, sau presa la televizor liniştit ca mascul pentru ţara ta, baronul Dragnea ne-a dăruit Floarea Fashion, (Andreea, Cătălina) tehnologia viitorului pentru vârful de lance, iele adevărate, lumea mirifică a frunzelor care cad serafic pe spate în somptuoase canapele, paradisul culorilor, pasiunii şi sensibilităţii, lumea rafinată şi subtilă de mătase a cărei supleţe se muleză pentru a scoate în valoare eternul feminin.

          Mulţumim baroane, te iubim.

 Din cartea de proza scurta si pamflete in pregatire.

Toamna la Mogosoaia