Arges TV. Lansare carte Gusterele. Ion Toma Ionescu. 15 nov 2013

Grupaj publicat revista Arges nr 11. 2013

Din arginturile mele

Suntem
            numai frunza
                              pandind
                                          dezradacinarea
                                                                 luminii
                            
                                        semn de mare calatorie


    Din carticica Pasarii cetii   

Riscul de ţarǎ la Guștere, sau riscul de Guștere la ţarǎ…

            Mi-am luat la rând personajele din Gușterele, cartea pe care abia am lansat-o. Așa e frumos sǎ le duc la fiecare în casǎ câte un exemplar. Nu am scris despre neamurile mele numai de bine și trebuie sǎ mǎ grǎbesc cumva pânǎ ce încǎ nu începe sǎ circule informaţia. Mi-am adus aminte de Marin Preda. Dupǎ apariţia Moromeţilor la Siliștea - Gumești, nimeni n-a mai vorbit cu el. Dacǎ s-ar afla și la mine în Merișani, cum timpurile sunt mai fulminante și Slavǎ Domnului, anul ǎsta sunt creșteri importante de tonus din prea plin de rachiu, nu aș exclude ca riscul de carte și preţul în viu, sǎ fie sporit. Aș putea încasa pe ea și ceva aprecieri contondente, ca bonus.

            Contez pe faptul cǎ neamurile mele nu prea se omoarǎ cu lectura, nu fac nici casǎ bunǎ cu internetul și n-am nici știre cǎ sunt prieten pe facebook cu vre-o nepoatǎ.

            Ieri am bǎtut la prima ușǎ, spǎșit. M-a primit o verișoarǎ de mǎtușǎ. Nu ne mai vǎzusem de mulţi ani. Avea un animal care tot mârâia. I-am pus Gușterele pe masǎ, la care m-a întrebat:

            – Costǎ bani? și subtilǎ… Mușcǎ?

            – Doamne ferește, nu costǎ nimic și n-are nevoie de cușcǎ. Eu sunt mulţumit doar sǎ-l ţii în bibliotecǎ, din milǎ. Dacǎ nu-l deschizi nici nu știi cǎ ai în casǎ o reptilǎ…

Clik aici si puteti citi cartea pe scribd

Cǎlugǎrul Piţurcǎ și Zorii de Aur

            – Bǎtrâne, ai auzit de Zorii de Aur? Cicǎ ǎștia sunt pe mânǎ cu Piţurcǎ. E singura posibilitate care ne-a mai rǎmas, sǎ ajungem în Brazilia! Nu înţelegeam cum se legaserǎ firele în raţionamentul încâlcit al prietenului meu, dar am început sǎ fiu atent la conversaţia ce trecuse pe lângǎ mine pânǎ atunci ca o fâlfâire de aripi, fǎrǎ sǎ lase urme. Dacǎ mai trǎgeam nǎdejde la ceva vis a vis de meciul cu grecii, era numai ca Dumnezeu sǎ-i ia minţile lui Piţurcǎ și sǎ primeascǎ mutarea în plic, ca un rǎspuns divin la dorinţa lui exprimatǎ de a se face cǎlugǎr, dacǎ pierde partida. Premizele, lucrau se pare în sensul acesta, cǎci lotul se subţiase prin suspendǎri și accidentǎri. Era puţin probabil sǎ-l mai poatǎ sǎrii din schemǎ pe Maxim, se înzdrǎvenise și Chiricheș, Lobonţ se ceruse singur afarǎ, Dodel și cu Raţ era clar cǎ mai rǎu încurcǎ…

            Îl înţeleg și pe Dumnezeu, cum sǎ-l lași pe Piţurcǎ sǎ devinǎ cǎlugǎr! Îl citise-n intenţii, s-ar fi ridicat cu pretenţii sǎ antreneze echipa de extratereștrii a îngerilor.

            – Ce e cu Zorii de Aur? cǎ Mitroglou joacǎ în centru, nu e nici pe extrema dreaptǎ și nici pe cea stângǎ.

            – Uff ! Cum dracului oi fi scris tu Gușterele cǎ nu-ţi merge mintea de loc! Extremiștii ǎia de la Zorii de Aur joacǎ în tribunǎ și FIFA e cu ochii pe ahei! Important doar serviciile sǎ stea pe metereze și sǎ filmeze, sǎ-i ţinǎ strâns cu camera pe ei. Nici nu  mai conteazǎ, spun asta cu nǎduf, cǎ pazvangiu de Mitroglou-i e lup și mieii noștrii au gǎlbeazǎ...

            Mergem in Brazilia

Colocviile argesului. ALFA TV

Emisiunea intreaga

Colocviile Argesului, Arges TV

Stire Arges TV

Lansare Gusterele. Ion Toma Ionescu

                                               "Aceasta carte este cea mai buna carte a autorului si ar merita fara indoiala un premiu literar important"                                                                                                                         Calin Vlasie

Fan clubul Gusterului

           Am lasat doar imaginile. Multumesc pentru atmosfera creata Denisei Popescu si celor care au avut de spus cuvinte frumoase despre Gusterele meu: Calin Vlasie, Marian Barbu, Magda Grigore, Alora Albulescu Serp, dar si celor care au avut bunavointa sa se deplaseze la Biblioteca spre a-l cunoaste pe Gustere.

Adevǎr și ficţiune. Înainte de Guștere

            Cât adevǎr și câtǎ ficţiune? Mǎsura este imposibil de cuantificat atâta timp  cât bunicul Tobârlan, personaj cumva mitic, atunci când urcǎ la cer negociazǎ cu Dumnezeu sǎ-i aducǎ acolo coverga și pǎmântul din luncǎ, înconjurat de râu. Și sǎ-l lase sǎ-și adune toate neamurile pe insulǎ, fǎrǎ sǎ se amestece în treburile lui.

            Cât adevǎ și câtǎ ficţiune în prezenţa Mariilor, imaginare sau nu, mereu altele care îl însoţesc pe autor cu nepǎtrunsul mister. A nu se cǎuta legǎturi incestuoase la Crucea de Piatrǎ în cer. Citiţi cu atenţie, ele nu existǎ.

            Personajele adevǎrate sunt prototipuri pe care copilul și mai târziu scriitorul le percepe într-un continuu declin. E un spaţiu în care rǎtǎcește sprijinit de amintirile lui, dar și ale altora, pentru a se construi pe sine neînplinit cum se vrea  și cartea pânǎ la sfârșit. Descoperǎ la un moment dat dosarele unor personaje la CNSAS, dar se grǎbește. E un refuz al comunicǎrii cauţionat de guștere, al carui rol nedefinit are darul sǎ rupǎ legǎturile dintre lumi.

            Nu aici în aceastǎ carte se întâmplǎ, cum i se promisese, sǎ poatǎ sta de vorbǎ faţǎ în faţǎ cu personajele sale și nici sǎ dea de urma Tobârlanilor, manuscrisul pierdut, scris de tatǎl sǎu care se grǎbise sǎ moarǎ.

            Finalul romanului, am adoptat titulatura editorului cǎci e un roman, concentrat de 100 de pagini, care ţine cont de timpul cititorului ocupat, finalul romanului spuneam, se frânge ca o promisiune cǎ se va reveni asupra lui.

Astǎzi la Biblioteca, ora 17. Deja am vorbit prea mult.