Sâmbǎtǎ în Babilon a
fost ca la Sfintele Moaște. Lume luminatǎ se adunase în Pavilion de credeai cǎ
se ridicase din raclǎ însǎși Sfânta Parascheva. M-am dumirit, se crease o
ambuscadǎ pe intrarea principalǎ, dar cu
suita în mișcare nu era Parascheva și nici mǎcar Sfântuliţa de la Argeș scoasǎ în
pelerinaj de Calinic. Asediul televiziunilor viza un element mult mai obscur, emanaţie
a revoluţiei și toatǎ suflarea se înghesuia sǎ-l atingǎ pe Iliescu și sǎ-i admire
zâmbetul larg: “Faţa cǎtre noi domnule președinte! Privirea sus la catarg!”.
A trecut pe lângǎ mine
rozaliu, împlinit, viu, un sac de carne îmbǎlsǎmatǎ fǎrǎ pic de os. Venise s-l
lanseze pe Gorbaciov. Încǎ se mai lamenta ca o bunicuţǎ care și-a pierdut
memoria, în faţa oglinzii mǎrturisind cǎ nu-l cunoscuse înainte și nu-și explicǎ nicicum,
cum se culcase cu el. N-am nimic cu Gorbaciov ce sǎ zic, un grǎdinar care a
cultivat pepeni în Europa și la vânzare, au scǎpat din cântar. N-o înţeleg
pe “bunicuţa”, de ce oare se dǎ uţa și ne minte iar?
Alǎturi, la Editura
Cartier, Paul Cernat și Vintilǎ Mihailescu prezentând o Istorie a Scufiţei Roșii,
fǎceau apel cu o voce tunǎtoare strigând cǎ Bunicuţa aia de-alǎturi ce clameazǎ despre
libertate și moarte, e lupul cel rǎu care, n-ar avea ce sǎ caute la Târgul de
carte.
Mulţi corifei și cori-fiţe
pudrate seduse și abandonate. Mǎști de crocodili și gǎști de intelectuali fini și
subtili. M-am simţit topit de cǎldurǎ și puţin exclus. În plus cǎrţile mele nu
erau la stand navigau pe altǎ paralelǎ. L-am lǎsat pe Liiceanu cu Dragul lui
turnǎtor și m-am întorc acasǎ.
