luni, 3 februarie 2014

Lut. Din arginturile mele


e un aer bun acesta
dar eu
cu vesta
de sânge
pǎtatǎ
și-o vâslǎ
scǎpatǎ
din mâini
lângǎ barcǎ
cu respiraţia
mereu în urmǎ
de parcǎ
cerul de pâslǎ
coboarǎ nebun
în cǎruţe de piatrǎ
trase de câini…
e un aer bun
care latrǎ
acesta
din mâini

duminică, 2 februarie 2014

Zǎpezile de altǎdatǎ. Pamflet



            Folosind observatorul cu raze X Chandra de la NASA cercetǎtorii au fotografiat una din cele mai puternice gǎuri negre descoperite pânǎ acum la 3,9 miliarde de ani luminǎ distanţa de pǎmânt. Teoria spune cǎ roiul acela mare e ca un puzzle, gazul fierbinte dinspre margini ar trebui sǎ se rǎceascǎ și gazul dens din centru ar trebui sǎ se rǎceascǎ, și mai tare, și mai rapid. Presiunea înregistratǎ în gazul rǎcit ar trebui sǎ scadǎ, iar gazul aflat la distanţe mai mari ar trebui sǎ se apropie de aceastǎ zonǎ, în procesul de  translaţie și în derivǎ  creativǎ, pe drum, formându-se mii de miliarde de stele.

            Știrea pusǎ în circulaţie la noi de prietenii de la HotNews i-a fost prezentatǎ de consilieri premierului care într-un bum de inspiraţie și-a legat firul Ariadnei de degetul mijlociu  de la mâna stângǎ și de aici a început sǎ împleteascǎ la andrele o strategie în labirintul minţii lui tulburate de ghilimele. Ca sǎ rupǎ gura târgului, tot susţineau unii detractori de la B1 cǎ USL-ul n-are nici o strategie, a chemat alǎturi pentru început trei specialiști, pe Șova de la marile proiecte și drumuri, pe ministrul justiţiei pentru un cadru recte legal și pe doamna Firea specialista în fire, pulovere și parfumuri, pe val de când trista doamnǎ și-a dat demisia de carnaval.

            Foarte utilǎ s-a dovedit ideia cu Firea, femeia îi cunoștea bine pe Sandu Baiazid(numele Baiazid e de bonton, Ion era prea inodor, incolor și insipid, ca conducǎtor de oști, recunosti?...) Director la Administraţia Nationalǎ de Meteorologie și de asemni cunoștea fetele de la prognozǎ de pe vremea când era la televizor dizeuzǎ . I-au primit pe toţi meteorologii odatǎ în contumacie în partid sub pǎlǎrie uselisticǎ și i-au chemat la guvern pe blat sǎ facǎ o pozǎ artisticǎ, cod-atǎ și buget-atǎ curat.

            Și s-a așternut peste ţarǎ o gaurǎ albǎ polarǎ, cu viscol și fum și cu frigu. La început cocoșu a cântat de douǎ ori cu-cu-ri-gu codul-roșu. S-au dat explicaţii, somaţii, îndrumǎri informale, sǎ nu mai ieșim cu mașina pe drum la vale.

            Vântul ar trebui sǎ batǎ, și aerul sǎ se rǎceascǎ în centru. Pentru cǎ pe margini, mai ales în sud, ar trebui sǎ-și sporeascǎ viteza (apud 70-80 de kilometrii), și aerul sǎ se rǎceascǎ și mai tare. Aud cǎ va ninge zece centimetrii de la firul ierbii, din senin, în plin gerar, iar soarele se va acoperii plenar cu nori, în miez de iarnǎ, fenomen rar. Se vor produce nǎmeţi, vor fi în pericol cerbii, caprioarele și, muicǎ, zeci de babeţi se vor îneca în samovar, cu ţuicǎ…

            Cu circumstanţele și cu plugurile s-au blocat șoselele și sau deblocat belșugurile… Zeci de milioane de euro și miliarde de roni au roit-o de la buget, deszǎpezindu-se la baroni.           

            Nu e nevoie de ochi de ciclop, nici de telescop, se vede cu ochiul liber.

sâmbătă, 1 februarie 2014

Haikuuri. Din arginturile mele



            *
Cum se-nlǎnţuie
ca o iederǎ ploii
trupul tǎu tânǎr
           *
Capcane de vânt
zmeu sprinten, nesabuit,
zdrelindu-și glezna
           *
Dicolo de geam
noaptea ca o lupoaicǎ
alǎptând stele
           *
Precum fluturii
gloanţele ard argintul
zǎpezii din noi
           *
Nebǎnuite
tam-tamuri depun în cerc
liniști egale
           *
Raze de lunǎ
decojind somnul pietrei
…cum crește timpul
                                           Photo Bryan Tarnovski

joi, 30 ianuarie 2014

Deszǎpeziri roșii. Pamflet




            Notǎ: Imaginea din fotografie nu e scandaloasǎ, sǎ ne obișnuim, sǎ se știe. De la 1 februarie intrǎ in vigoare codurile. E o iarnǎ pǎcǎtoasǎ, a nins. Viscolul latrǎ fierbinte. S-a dat liber cu felinarul roșu aprins la Crucea de Piatrǎ. Poate așa mai ieșim în stradǎ la zǎpadǎ pânǎ nu murim.
                                                  * 
            Viscolul ce a pus stapânire peste ţarǎ, e cel nevǎzut. Pentru acela ar trebui instituit codul rosu și starea de alertǎ. Cine sǎ o facǎ, știinţific și practic? Sǎ determine grosimea stratului de minciuni ale premierului, sǎ mǎsoare viteza pustiirii și Crivǎţul jafului, și, în ce unitǎţi de mǎsurǎ sǎ stabileascǎ presiunea guvernului asupra justiţiei?
             Cine sǎ se ia de piept cu baronii indolenţi și nesimţiţi cu prefecţii judeţelor nesǎtui, cu politicienii corupţi, când noi orbiţi de pandemia antenelor nu mai știm sǎ mânuim în stradǎ lopeţile pentru deszǎpezire?
            Atinși de orbire și daltonism ne încurajǎm, ni se nǎzare, cǎ zǎpada e tot albǎ cum o știm din copilǎrie și nǎmeţii, nu vedem cǎ sunt dune roșii de nisip. Stǎm în case așteptând tǎcuţi ca Șova sǎ traseze pe hartǎ Marile lui proiecte.
            Fǎrǎ nici o decenţǎ,/ în bǎșcǎlie,/ ne-a lǎmurit,/ nu știe/ ce-i frica/ de Dumnezeu,/ cǎ centrul lumii l-a stabilit/ cu Bombonica/ la Alexandria, prin ordonanţǎ de urgenţǎ,/ într-un eseu/ de un leu./
            De fapt Șova are doar un singur proiect, dat prin încredinţare directǎ regilor asfaltului. Sǎ toarne asfalt peste noi toţi, straturi-straturi de roșu, sǎ ni-l bage în gura care vorbește, în urechile care ascultǎ, în ochii celor care nu sunt hoţi. În arta politicǎ orice construcţie mǎreaţǎ cere sacrificii umane și o abordare miticǎ.
            Se și vede un meșter Manole de autostrǎzi. Sǎ taie pǎduri Transilvane, sǎ disloce  Roșii Montane, sǎ  punǎ milioane de metrii cubi de Ane cu graţie în fundaţie. Sǎ amestece nisipul cu sângele în malaxoare și sǎ-i dea culoare potrivitǎ sǎ niveleze cu compresoarele și sǎ instaleze de la chinezi și de la ruși ursitoarele de elitǎ în tribunǎ ca sǎ umple locurile goale pe esplanadǎ și sǎ inaugureze cu fast și cârnaţi marea autostradǎ într-o cursǎ nebunǎ urcaţi în Ferrari în Porsche sau BMW-eu cǎtre Cotroceni.

Învingǎtorul e zeu.
            Deschideţi poarta sǎ intre viscolul!

luni, 27 ianuarie 2014

Stare de alertǎ




           "Nemiloasǎ justiţia bǎsistǎ! Iar și-a dat cu stângu-n dreptu, tristǎ. A amânat procesul lui Fenechiu, Transformatorul, doar pânǎ mâine. Ce viaţǎ de câine! Judecǎtorul ǎla a fǎcut pe deșteptul. De ce s-o fi grǎbind? Pușcǎriile în toatǎ ţara sunt pline, nu s-o fi gândind cǎ vine, vara? El nu vede cǎ e zǎpada pe noi cât casa pisicii?" Gândesc miniștrii ǎia piticii, sechestraţi în comandament la guvern ore în șir, jucând telefonul fǎrǎ fir și bǎtându-se cap în cap ca-ntr-un șah etern. Bieţii de ei, au inventat un joc inteligent, cine are capul mai tare, așteaptându-l pe premier sǎ coboare de la antrenament, sǎ i se oxigeneze creierul mic, cǎ el e singurul capabil, dinamic, abil voinic, sǎ rezolve toate problemele cetǎţenilor. Într-un târziu vine și premierul, transpirat dar oxigenat cu mutarea în plic.

            “Decretǎm stare de alertǎ ca sǎ extragem legal ce-a mai rǎmas de extras din bugetul de rezervǎ naţional. E nevoie ca banii sǎ ajungǎ unde trebuie!... Iar domnul Fenechiu sǎ plece urgent, sǎ-și aleagǎ Buzǎu sau Focșani, cǎ-nchidem drumurile, cinci ani.

            Mersi. Pa! Vedeţi ce faceţi cu rovinieta..."