e un aer bun acesta
dar eu
cu vesta
de sânge
pǎtatǎ
și-o vâslǎ
scǎpatǎ
din mâini
lângǎ barcǎ
cu respiraţia
mereu în urmǎ
de parcǎ
cerul de pâslǎ
coboarǎ nebun
în cǎruţe de piatrǎ
trase de câini…
e un aer bun
care latrǎ
acesta
din mâini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu