vineri, 7 martie 2014
joi, 6 martie 2014
Metronom 2014
Anul acesta pe 9 mai Cornel Chiriac ar fi împlnit 70 de ani. Dar o noapte neagrǎ, în 4 spre 5 martie 1975, a stins lumina care ardea intens în sufletul lui pentru libertate și muzicǎ. Neelucidate pe deplin, ora exactǎ în care lumea a mai pierdut ceva din frumuseţea și nebunia ei deopotrivǎ, cât și circumstanţele care au întrerupt vocea caldǎ a celui care lansa în eter rezonanţele Metronomului.
Se pare cǎ securitatea româneascǎ a crezut cǎ pote opri timpul, glasul inconfundabil și muzica pe care o fǎcea cunoscutǎ lumii, împlântând tǎișul cuţitului în firavul trup trecǎtor, undeva într-o parcare din München. Corpul i-a fost incinerat și cenușa adusǎ și îngropatǎ în ţarǎ, dar umbra lui luminoasǎ s-a înǎlţat într-o stea și a devenit mit.
Ieri 5 martie am fost la Club A, înconjurat de oameni minunaţi, mi s-a oferit ocazia sǎ citesc o paginǎ din Dosarul Albaștrii cu referire la Cornel Chiriac. Pentru a reda autenticitatea irespirabilǎ a anilor70-74, am ales sǎ citesc din carte, nota unei informatoare. Se consemna acolo, dupǎ dictare probabil, o ţesǎturǎ grosolanǎ dintr-un scenariu dușmǎnos cu care desigur securitatea ar fi vrut sǎ acopere mitul ce tocmai se nǎștea.
Am primit de la organizatorul evenimentului comemorativ domnul Radu Nicolescu și un dar de preţ, un CD cu nenumǎrate emisiuni Metronom. Din acest dar la rândul meu am încercat sǎ vǎ dǎruiesc o emisiune cu Jim Morrison. Din pǎcate nu am reusit sǎ o postez. Poate mai târziu...
miercuri, 5 martie 2014
Arde focul
Oare mai putem suporta încǎ un plagiat
din partea lui Ponta? Ieri a venit în parlament ca premier al unui nou guvern,
care nu mai e al USL, ci al unui alt gulaș politic, fluturând în mâini, ca un
cearșaf de fatǎ mare, plagiatul 100% al vechiului program de guvernare. În fond
are și el dreptate. La ce bun sǎ se risipeascǎ energetic într-un alt program, are
prioritǎţi guvernamentale, ministrese tinere care-i vor ocupa timpul sǎ le
iniţieze, sǎ le creascǎ…
Notam aceste lucruri înainte de a
deveni captiv la televizor, spectacolului scǎpat din mâini la un moment dat de
regizorul de platou. Viaţa ca întotdeauna a bǎtut filmul lǎsând în urmǎ
imaginaţia scenaristului.
Televiziunea, mi-a oferit de-a lungul
timpului în direct momente unice, uneori emoţionante, primul pas pe lunǎ,
alteori dramatice, așteptarea notei Nadiei de la Moscova, sau de încântare
aproape de necrezut venind de la fotbal, parcursul naţionalei în Campionatul
Mondial din America,(cum s-a ajuns tot ieri la marţea neagrǎ a fotbalului!),
sau momente istorice care m-au dezamǎgit când s-au dovedit regizate în Decembrie
89. Am vǎzut în direct avionele contopindu-se cu Turnurile Gemene, mineriade,
lovituri de stat dacǎ nu deranjeazǎ, linșaje mediatice și multe altele.
Ce mi-a oferit aceastǎ altǎ zi de 4
martie rǎmasǎ fatidicǎ, a cutremurului? Între altele, precizarea retoricǎ a lui
Crin Antonescu încredinţându-l pe Ponta, care încǎ se mai învârtea ca o
balerinǎ pe poante în jurul liberalului, doar doar ar mai obţine niște voturi
de la naivi, cǎ USL-ul nu mai existǎ.
I s-a adresat direct, frust, copreședintelui:
– Hai sǎ demisionǎm amândoi din
funcţiile pe care ni le-a dat USL-ul împreunǎ, eu ca președinte al senatului,
dumneavoastrǎ ca premier!
N-aveţi
acest curaj? Nu știti ce e onoarea? Eu dacǎ pierd șefia senatului sunt același,
ba încǎ am mâinile și mai libere, dumneavoastrǎ daca nu mai sunteţi premier, nu
mai sunteţi nimic!
Nu sunt fan al lui Crin, n-am cum sǎ
fiu. Parcǎ ardea un foc, în salǎ se striga demisia.
Mâinile, domnule premier, ce faceţi cu
mâinile!?...
luni, 3 martie 2014
Pǎlincǎ și culturi de pǎduri...
Pe drumul cǎtre parlament îl cuprinse
angoasele pe premier și cu gândul de-andoasele, își fǎcu o socotealǎ.
Cum sǎ mergi la parlament așa inocent,
sǎ le dai parlamentarilor UDMR un procent de aghiasmǎ și sǎ le ceri votul. Dacǎ intrǎ ǎștia
în crizǎ și-i îndeamnǎ necuratul ǎl mare la curǎţenie moralǎ și pun botul la ce spune
președintele adio guvernare. Se stricǎ totul.
–Gata am hotǎrât, rupem coada pisicii!
Nu se poate fǎrǎ sacrificii! Dǎm aghiazmǎ la opincǎ, triștilor, sǎ le treacǎ
de-njurǎturi, iar udemeriștilor, oleacǎ de pǎlincǎ și culturi de pǎduri...
sâmbătă, 1 martie 2014
Mǎrţișor
Se dedica soţiei mele si tuturor femeilor care ne infrumuseţeazǎ viaţa:
Pentru tine
aștern
covor
de ghiocei
floare de alb
luminatǎ
floare de mǎrţișor
ca și cum ei
ar întoarce
din drum
glezna-ţi
înmiresmatǎ
din nopţile de dor
din nopţile de dor
vineri, 28 februarie 2014
Pepite de plumb
Aș putea sǎ retez
cu un ferǎstrǎu mecanic
lianele încolǎcite pe trunchi
și, ca un dirijabil de
frunze
sǎ mǎ desprind
și sǎ mǎ risipesc
în aerul devenit
irespirabil
Păsărilor le-a
încremenit graiul.
Trupul li s-a îngreunat
ca al unor pepite de plumb.
Stau întrerupte fructele
încrețite pe crengi uscate,
așteptând să vină
ploaia și vântul.
Drumul nu-i înapoi,
dar nu-i sigur nici înainte.
Privesc deasupra
dirijabilul imponderabil,
trenul meu amfibie,
vehiculul care
și-a pierdut ținta.
Luna ca un ban vechi
cu strălucirea scursă,
mă face să tresar.
Crengile sparg
acoperișul de sticlă.
Am atins tavanul vinețiu.
Mai departe nu se vede nimic,
nu mai știu.
joi, 27 februarie 2014
Nordul de înger
Privind
dintr-o parte,
ochiul
meu deseneazǎun vitraliu de frunze
galben roșii,
mișcate de îndeletnicirea
stǎruitoare a unor pǎsǎri,
patru-cinci,
niciodatǎ
nu ai
o
estimare exactǎ,nu le poţi numǎra
prinse în jocul
unei gimnastici
aparent dezordonate
ce leagǎ zborul scurt
într-o logicǎ doar de ele știutǎ
Copacul
acela e un soi
de
bibliotecǎ.
Poate cǎ pǎsǎrile mele
în sala
lor de lecturǎcitesc cu pasiune
cǎrţile fundamentale.
Par
concentrate
sǎ
înţeleagǎ semnele,hieroglife invizibile
ochiului meu imund.
Sunt
straturi a cǎror fior
sau senstrebuie recuperat
și așezat pe rafturi
într-o ordine anume
Mișcând
cu ciocul
deschid
tainiţe,legǎturi noi
încǎ neexplorate.
Când și când
par a fi descoperit
o imagine unicǎ
o metaforǎ nepereche
și se strâng
ciripind
s-o împǎrǎţeascǎ
împreunǎ
Ore
întregi
cu o
încântare vizibilǎlipsitǎ de patimi
Apoi
într-o detașare dementǎ
fiecare se retrage
în nordul
sǎu de îngerDin volumul in pregatire Norduri
miercuri, 26 februarie 2014
Ela și Gregoriade. Ultima noapte de dragoste
Nu știu dacǎ se poate vorbi acum, cu acoperire de fapte,
despre ultima noapte de dragoste consumatǎ asearǎ sub acoperișul parlamentului.
Toatǎ întâmplarea e departe de a se fi trǎit cu intensitatea pasionalǎ a
romanului camilpetrescian. În primul rând pentru cǎ oricât ne-am chinui sǎ
cǎutǎm similitudini, nu-l vom gǎsi nicǎieri pe Gheorghidiu, personajul idealist,
intelectualul lucid, analitic si reflexiv, care se luptǎ tot timpul cu adevǎrul
și minciuna, cu dragostea și geloziile sale.
Și atunci doar cu Ela și Gregoriade, ușor de identificat, n-am
putea recreea un triunghi conjugal care sǎ impunǎ dramatismul unei situaţii
conflictuale, demne de subiectul unui nou roman. (N-am cum sǎ-l includ aici pe
marinar oricât m-aș chinui). Și nici nu ar fi în spiritul timpului, dupǎ 20 de
ani de eforturi și investiţii conjugate care au lucrat la structura mentalului nostru
colectiv de popor rǎbdǎtor, contemplativ-dubitativ și mulţi alţi de iv
pe care nu-i mai numesc, tocmai acum când am reușit sǎ ne apropiem de nivelul ţǎrilor
dezvoltate, consumatoare de telenuvele.Mai degrabǎ întâlnirea și uniunea celor doi( Uniune Social Liberalǎ),a stat sub semnul dialogului auzit de mine întâmplǎtor la Radio Erevan și reprodus în studiourile Antenei 3 sub privirea încântatǎ a lui Voiculescu.
Pe post de bunicuţǎ drǎguţǎ, liberalǎ, Crinuţa a întrebat:
– Pontonel, bǎieţelul ǎsta pesedist are 10 ani, abia de merge la școalǎ. Pot sǎ încep sǎ-i fac educaţie sexualǎ? La care unsul cu toate alifiile Felix a dat rǎspunsul ca un oracol citind de pe prompter, cu vocea lui de spectacol, sǎ audǎ toţi:
– Dacǎ vrei sǎ aflii noutǎţi, poţi!...
Mult sau iubit ǎștia doi, de joi pânǎ mai apoi. Da acu, sǎ vezi rǎzboi!
marți, 25 februarie 2014
Acord perfid
cusǎtura unei rǎni
însemnase muntele
și el îngenunchiase
pe Valea Plângerii
la cǎpǎtâiul timpului
singur, gândeam cǎ voi
obosi curând
și sleit de puteri
voi cunoaște umbra
înainte sǎ însereze
întinsǎ, stelele
lunecau sub tǎceri.
Dinadinsǎ
luna de nicǎieri
își amânase rǎsǎritul
ce-a fost scris
exista acordul perfid
al pǎrţilor (peste capul meu)
mǎ bizuiam pe joc
cu puţin noroc
aș fi putut gǎsi nordul
Norduri. Volum in pregatire
luni, 24 februarie 2014
Dragobetele își face guvern
Acum, dupǎ ce ai prestat la Crucea de piatrǎ ca fetele și ţi-ai declarat idolatrǎ dragobetele, n-ai cum sǎ ieși în drum la plimbare tot fatǎ mare, mǎi Iohanis mǎi. Hǎi, hǎi!
Zurgǎlǎi, panglici, artificii, ecou…
Victoraș face un guvern nou. Cicǎ, cu Mircicǎ vice... se discutǎ în oraș
Așa ne
trebuie!
Postul e un pamflet
Postul e un pamflet
Abonați-vă la:
Postări (Atom)