sâmbătă, 15 martie 2014
vineri, 14 martie 2014
ArXpert. Petre Anghel 70.
N-a fost cazul asearǎ. Criticii au lipsit. N-au nimerit la numǎrul 45, în Puţul lui Zamfir, la Galeria ArXpert și atmosfera mult mai destinsǎ fǎrǎ ei, nu l-a înluminat așezându-l pe Petre lângǎ Dumnezeu. Ba, dimpotrivǎ! Am vazut ce simplu și firesc se însera cu zâmbetul de mijlociul verii Petre, între oamenii de-acolo. Cu siguranţǎ pe câmpia întinsǎ de la marginea Bǎileștiului, într-un Ierusalim etern, în umbra unui drum, între cer și pǎmânt, ne-a strâns din tablourile lui pe toţi de-au rǎmas fǎrǎ oameni tablourile și ne-a omenit ca pe prieteni, înbiindu-ne cu bucurie sǎ închinǎm un pahar tinereţii lui.
– Mǎi Tomo, necredinciosule, te vǎd stingherit! Tu n-ai gǎsit o cǎlugǎriţǎ tânǎrǎ s-o mângâi sǎ te împlinești? Aurele, spune-i tu prietenului tǎu și al meu ce mult m-a iubit pe mine Dumnezeu. Și a trecut mai departe.
La capǎtul serii am plecat cǎtre case, unii mai bogaţi cu un tablou, eu mai bogat cu o carte. Carraria. O citisem cu încântare, dar nu o aveam.
joi, 13 martie 2014
Exista Everest
Sunt inaltimi la care visezi dar pe care nu le atingi
niciodata. Pentru ca nu ai curajul, nu
esti pregatit sa escaladezi, iti cunosti limitele, sau te temi pur si simplu fara
sa incerci ca ai rau de inaltime. Pe munte nu te aventurezi, nu-l poti pacali,
de aceea trebuie sa te gandesti bine cand ai inceput ascensiunea, sa simti sub
talpa ca nu-ti fuge piatra de sub picioare. Altfel muntele nu te iarta.
In viata, dar mai ales in sport, fiecare domeniu isi are
Everestul sau. Accept ca nu am diacriticele cu mine, nu sunt acasa, dar nu va
pierdeti in amanunte, aveti incredere si cititi mai departe textul chiar daca
vi se pare mai greoi, urcati cu mine, cunosc muntele bine si mai ales stiu ce
spun.
Cand a plecat de la Constanta, incaltata in adidasi si cu
geanta burdusita de rachete, visul Simonei Halep era sa cucereasca muntele. Auzise ea ca pe platourile inalte, daca ajungi,
sunt insirate terenurile de tenis unde puteai sa te masori cu marile jucatoare
ale lumii. Pe culmile acelea nu mai
calcase nici o fata de-a noastra. Numai
nebunul de Nastase reusise si pentru ca
venea din alta lume, s-au strans cu toti curiosi in jurul lui, sa asculte
bancuri si glume. Si pentru ca acolo se vorbea numai zeieste si rar, ca sa se
inteleaga cu ei, i-a invatat romaneste. Drept e ca Nasty al nostru, bijutier
inascut, avea har isi alegea cuvintele numai de la origini… si le-a placut.
Cand Simona a ajuns novice la Paris, la prolog cum s-ar zice,
campioana la Roland Garros, mai intai s-a
convins ca exista Everest. A dat un lob dinadins si mingea s-a dus ca piatra,
cam cat inaltimea muntilor Tatra si nu s-a mai intors. De atunci tot urca
muntele. Prima suta, primele douazeci, primele zece, primele cinci, e deja
acolo pe platoul inalt. Prima romanca. Se vede Everestul, restul nu mai
conteaza
miercuri, 12 martie 2014
Invataturile lui Tiriac
Tiriac spunea odata, anul trecut cand a inceput ascensiunea
Simonei Halep, ca valoarea iti este conferita si tu esti constient ca o ai, atunci
cand intr-o zi mai proasta castigi meciurile cu adversari egali tie sau mai
puternici, dintr-o anumita inertie. Cum
ar veni, umbra rachetei tale ar
functiona singura, dincolo de racordul ei s-ar deschide ca gura unui monstru
adevarat, ca o gaura neagra stand sa inghita ghemul acela portocaliu si scuipandu-l apoi
nevazut in terenul adversarului, oricum s-ar numi el, paralizat, care bietul n-ar
mai avea timp sa intelega unde si cum s-a intrerupt logica balistica a mingii.
Si ieri si alaltaieri la Indianapolis, in setul decisiv, dupa
cate doua breakuri successive ale adversarelor care pareau sa incheie lupta,
Simona si-a amintit cuvintele batranului magician si le-a sorbit sensul
descoperind locul unde statea ascunsa apa vie. Se pare ca valoarea romancei
noastre a inceput sa se decanteaza frumos. Mai e atat de putin si patrundem in
topul primelor cinci tenismane ale lumii, de fapt mai e un singur pas. Bravo
Simona!
marți, 11 martie 2014
Radu cel Frumos – file din poveste
Radu cel Frumos, i-ar fi zis ieri fratelui
sǎu vitreg, mai liberal în comportament, trecut ca o fecioarǎ neprihǎnitǎ cu
arme și bagaje în iatacul lui Mehmet. Hmm!... Cu bagaje mai cǎ înţeleg cǎ și-o
fi luat lenjerie de schimb, dar ce sǎ caute armele în cuibușorul de nebunii al
împǎratului tânǎr? Rǎspunsul vine de la sine:
“Ca sǎ fie cât de cât respectat, mǎcar
de ochii presei aservite, adevǎrul istoric...”.
Cicǎ Frumușelu și-ar fi lǎsat
motocicleta dupǎ colţ sǎ nu bage prostimea, corul analiștilor de seamǎ, s-ar fi
urcat în copac și ajuns la nivelul ferestrei, ţuști în iatac și n-a mai coborât
de-acolo. Aici izvorul istoric scris, nu e prea precis. Unii susţin cǎ înainte
de înfruptǎ, la preludiu, s-ar fi dat o luptǎ cu junghere cǎ nu s-ar fi aflat în
studiu cine sǎ fie muiere…
Izvorul oral e mult mai banal.Cicǎ un evreu s-a dus la o prostituatǎ:
– N-am mai fost niciodatǎ pânǎ acum la o prostituatǎ, zice el, o faci cu mine?
– Da, dar sǎ nu fie prea pervers, rǎspunse ea rușinatǎ.
– Nu, vreau doar s-o facem cum o fǎceam cu nevastǎ-mea când trǎia…
– Mi se pare acceptabil… Ia zi cum o fǎceai cu ea?
– Gratis!
Dialogul de la urmǎ e doar un asis la pamflet.
luni, 10 martie 2014
Litere albe
Stau în faţa calculatorului, ca un
copac mai stingher cu vârful retezat cǎruia i s-au scurtat toate crengile și
din tulpina groasǎ, ici colo, la încheieturi, i-a mai dat câte un lǎstar. Bate
vântul cu putere și bradul tânǎr din faţa geamului se smucește și geme. E aceeași
senzaţie pe care o am când sunt la Constanţa și vǎd cum izbește marea de zidul bǎtrânului
Cazinou.
Încǎ o rafalǎ și cǎrǎmizile din gelatinǎ
verde se vor prǎbuși în apǎ. Dar nu se întâmplǎ, cetina pare cǎ se hârjonește
cu vântul și se agaţǎ într-o îmbrǎţișare sǎlbaticǎ de umerii lui. Vântul amuţește
câteva clipe topit de patimǎ și se nǎpustește din nou. Prea multǎ risipǎ pentru oasele mele cǎrora le-a înmugurit durerea pe la încheieturi, stând nemișcat în faţa calculatorului.
Întorc privirea.
În ecran au înflorit literele albe ca niște ghiocei pe câmp.
duminică, 9 martie 2014
Breaking News
Rreaking News: Halep a castigat greu cu Saharova in turul trei la Indianapolis 6-2/ 4-6/ 6-4. Important ca a castigat!
44 de pahare
Ce și-ar
dori
de ziua
luibǎrbatul ca destin,
la 44 de rǎzboaie,
scǎldat în vin
ca subsemnatul?...
Paradisul predestinat?
lasǎ-l pe el sǎ vadǎ
egocentrist și pur
Parisul
luminat de ploaie,
neapǎrat cu Turnul Eiffel
și 44 de femei.
ce trist sfârșește visul!
S-a pus pe ochi
o mǎgǎoaie
și mi-a luat scrisul.
sâmbătă, 8 martie 2014
Înalte chipuri de femei
8 Martie:
La început a fost pictorul
La început a fost pictorul
înmuindu-și în spuma mǎrii penelul. Ea, privind cǎtre nord, ţinea deasupra
un glob luminos.
abia de-i cuprindea inelul cu braţele
Sub tǎlpile goale, tot mai albastrele,
fremǎtau valurile. Trupul ei liber,
între cer și pǎmânt
cumpǎnea malurile, astrele.
În umbra tușelor potrivea înţelesuri,
rǎscolind peste culorile clipei, nisipuri,
Urca pe dealuri,
cobora la șesuri în vale…
vineri, 7 martie 2014
Graţia, strigǎ naţia în delir. Și președintele tace… Nu mǎ mir!
Valul unui tzunami nefericit urâţește
de câteva zile faţa Românicǎi, de parcǎ ea însǎși s-ar afla închisǎ cu Gicǎ
Popescu în celulǎ și galeria e chematǎ sǎ protesteze și sǎ dea cu huǎǎǎ
adversarilor din justiţie. Rușinos e cǎ marii noștrii politicieni, Ponta,
Zgonea, Crin, coborâţi din tribuna oficialǎ și îmbrǎcând haina oamenilor simpli,
se agitǎ în peluzǎ mai tare decât toţi și cer graţierea pentru hoţi.
Trebuie sǎ ne dea de gândit! Oamenii ǎștia
fac sondaje, analize, știu cum se distribuie votul majoritar, înseamnǎ cǎ pe
kilometrul pǎtrat românul cinstit, e tot mai rar.
Românica, nu mai e a noastrǎ a
oamenilor curaţi, e a lor și ce te faci dacǎ intrǎ toatǎ la mititica! Ei de
cine mai sunt votaţi?...
De învǎţǎturǎ de minte:
Sǎ te ferești de numerar! Nu numǎra like-urile,
te lovești de prag și faci cucui. Fii cuminte, ești minoritar și n-ai nici
steag de secui… E mai rǎu ca-nainte!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)