Pleacǎ primarii în ţǎrile calde

        Caut sǎ înţeleg migraţia primarilor, pentru care se chinuie în ultimele zile Dragnea și sǎracu premier. Unde sǎ mǎ documentez mai bine ca sǎ înţeleg fenomenul, decât pe Wikipedia?
          “Migraţia este considerată de cercetători unul din cele mai complexe bioritmuri din lumea animală.” 

          Trebuie sǎ recunosc  deja deslușesc firul logic.

          “Activitatea migraţionalǎ a pǎsǎrilor este controlatǎ de un ceas biologic intern și condiţionatǎ de hormonii eliberaţi în timpul toamnei. Astfel fotoperiodicitatea, scǎderea temperaturii, apariţia maselor de aer rece afecteazǎ sistemul nervos simpatic al pǎsǎrilor și hipotalamusul elibereazǎ o serie de hormoni ce alerteazǎ ceasul intern și îi spune cǎ e timpul sǎ migreze.”

          E clar cǎ miniștrul Dragnea al administraţiei și ministrul Oprea al internelor, controleazǎ și condiţioneazǎ toatǎ activitatea hormonilor sexuali eliberaţi de hipotalamus, adicǎ de premier și alerteazǎ ceasul biologic ce ticǎie la guvern. Astfel fotoperiodicitatea în timpul toamnei, scurtarea zilelor pânǎ la alegeri și mai ales scǎderea temperaturii și apariţia maselor de aer reci dinspre DNA, afecteazǎ sistemul nervos simpatic al puterii.

          “În general pǎsǎrile migreazǎ în grupuri mari, se pune problema de unde știu ele încotro sǎ se îndrepte ca sǎ ajungǎ unde trebuie? Cu siguranţǎ e un instinct primar, în general în fruntea stolului zboarǎ pǎsǎrile cu experienţǎ care au mai fǎcut traseul.”

          Gata! Suficient atât, acum îmi explic. Dupǎ minciunile în bulboanǎ pe care le-a tot debitat, e clar cǎ premierul nu prea are instinct primar și de-aia s-a decis sǎ ia cu el neapǎrat toţi primarii. Doar n-o sǎ-i accepte lângǎ el în fruntea stolului, nici pe Ilici, nici pe Geoanǎ!

          Numai cǎ, de când Bǎsescu l-a lovit în aripǎ, în punctul critic cu MTO-ul, i-a stricat penajul și pare cǎ și-a pierdut simţul de orientare în spaţiul geopolitic. Acul de la busola cu pricina, dintr-o datǎ a pierdut vestul rǎmânând blocat pe Marea Chinǎ. Nu-i nimic. O s-o ţinǎ lângǎ el pe aia micǎ de la finanţe, sǎ-i îndrepte bandajul din când în când și tot restul...

          E în joc interesul naţional, o sǎ înţeleagǎ și Daciana contextul.

Plai bǎlai – pamflete politice

Literatura de azi

          

           Nu i-am înţeles niciodatǎ pe șefii revistelor literare. Au o listǎ prestabilitǎ cu scriitori-jucǎtori(ca la fotbal), mereu aceiași, pe care și-i distribuie între ei. Nu conteazǎ cǎ de atâtea jocuri în picioare, acestora li s-a diminuat forţa fizicǎ și uzura nervoasǎ le-a estompat strǎlucirea. Ei îi introduc mereu în formaţie. Azi joacǎ la Steaua, mâine la Luceafǎrul de dimineaţǎ și în weekend la Avântul Slobozia. Uneori șeful, antrenorul cu personalitate mai puternicǎ, își ia inima în dinţi și-i mai schimbǎ pe posturi scoţându-i de pa pagina întâi. L-ai putea gǎsi arbitrar pe Chipciu, portar… Dar cu ce costuri, cǎ nu-s momâi!... Și ce înjurǎturi de pahar!

          Numele lor, chiar dacǎ prin natura serviciului au devenit cunoscute, au mișcǎri lente, nu tu șut la poartǎ, nici fente… Orice s-ar spune, nu sunt de talia unui Ronaldo, sau Mesi cu metaforele sale. Sǎ ne mai mirǎm de ce literatura se joacǎ la noi, de multǎ vreme, cu tribunele goale?

         Știu un caz la o revistǎ într-un oraș provincial. Șeful a rǎmas singur pe listǎ, ar fi putut urca în cǎruţǎ –  în caseta tehnicǎ mǎ rog –  știa rosturile, noutǎţi juvenile, nume noi sau mai vechi, neștiute. Așș! Tare de urechi, a preferat o miuţǎ, jucând singur pe toate posturile, doi la doi.

          Poate se schimbǎ mai repede ceva pe net. Concret de ieri privesc Literatura de azi. Se tot vorbește de trendsetteri, oameni cu idei… Ce sǎ spun mǎ uit acolo cu drag… cǎ majoritatea sunt femei

Fenomenul Halep

           Se zice cǎ Fenomenul Schumann accelereazǎ curgerea timpului. Și alte fenomene, mai mult sau mai puţin știinţifice, ne stârnesc imaginarul.
          Lucru cert, conjuncţii astrale ne influienţeazǎ, vrem sau nu vrem, destinul. Nu e obligatoriu ca la fiecare conjuncţie de-asta sǎ avem premoniţii, dar la mine se întâmplǎ vǎ mǎrturisesc, atunci când scriu. Mǎ așez la birou, deschid laptopul și dupǎ ce depǎșesc faza întunecatǎ a facebook-ului, cu ochii închiși, simt cum așa de nicǎieri, din roata aia care se învârtește încep sǎ se insinuieze literele, ca niște cocori argintii care descriu pe boltǎ semne heraldice. În dimineaţa asta cocorii mei argintii au ţâșnit de sub faldurile unui nor Nimbus desenând pe cerul albastru un nume, Simona Halep.
          Începe US Open-ul și chiar în primul meci joacǎ Sânziana noastrǎ. Sper ca din racheta ei magicǎ ghemuleţul acela, ca un bulgǎre de luminǎ, sǎ deșire o poveste frumoasǎ.
          Astrele și-au fǎcut jocurile, i-au pus în parcurs tot ce putea fi mai greu pentru ca sǎrbǎtoarea la sfârșit, sǎ fie deplinǎ. Rǎmâne ca Simona sǎ deslușeascǎ în gândurile noastre de susţinere, izvorul de apǎ vie.
          Cer senin Simona! Sper sǎ fii luceafǎrul nostru de zi!

          P.S. Alaturarea din imagine nu are cum sǎ fie intamplǎtoare

Gând

Timpul vâslește nesfârșit

pe aceleași valuri

fǎrǎ sǎ poatǎ atinge ţǎrmul

În plasa lui înoatǎ liber

un banc de scrumbii

nǎdǎjduind

cǎ bǎtrânul pescar

a pǎstrat pentru fiecare

o lopatǎ de pǎmânt

Merkel merge in Ucraina

          De-a lungul timpului, 23 august a fost o zi fatidicǎ. În 1939 se semneazǎ la Moscova Pactul Ribbentrop-Molotov (Hitler-Stalin), cel care avea sǎ împartǎ sferele de influienţǎ în Europa și care a rupt din trupul ţǎrii Basarabia, Bucovina și Ţinutul Herţa.

          În 23 august 1944 România întoarce armele. Regele Mihai îl demite și îl aresteazǎ pe Ion Antonescu, se formeazǎ guvernul condus de Constantin Sǎnǎtescu, iar la ora 20,20 se transmite la radio Proclamaţia regelui Mihai care anunţǎ ruptura cu Germania și noua orientare politicǎ a ţǎrii.

          Si pentru alte naţii, 23 august a însemnat o paginǎ neagrǎ de istorie.

          În 1346 la Crési francezii pierd o importantǎ bǎtǎlie în rǎzboiul de 100 de ani în faţa englezilor. De ce s-a pǎstrat aceastǎ datǎ? Pentru cǎ atunci prima oarǎ în Occident, au fost folosite într-o luptǎ armele de foc.

Și sǎ nu trecem peste evenimentul sângeros petrecut la Paris în noaptea de 23 spre 24 august 1572, rǎmas în memoria lumii ca “Noaptea Sfântului Bartolomeu” când au fost masacraţi peste 2000 de hughenoţi(protestanţi calvini) de cǎtre catolici, într-un lung șir al înfruntǎrilor religioase.

          Tot 23 august, sunt 260 de ani de-atunci, l-a dǎruit Franţei pe Ludovic al XIV, ghilotinat de Revoluţia francezǎ. Iar în zilele noastre, 23 august 1948 ni l-a dat nouǎ pe Andrei Pleșu, scriitor, filosof, eseist, critic și istoric de artǎ, atins de ghilotina Antenelor.

          L-am sunat de dimineaţǎ pe Mugur Isǎrescu, guvernatorul  Bǎncii Naţionale și l-am rugat, din beciurile de la Drǎgǎșani, sǎ-i trimitǎ o ladǎ cu sticle din Sângele Domnului. Nu poţi sǎ riști cu sângele recoltat de pesediști!

          La mulţi ani maestre Pleșu!

          Dragi români, sǎ nu fiţi triști cǎ vremea și-a schimbat haina și nu ieșim la defilare.

          În altǎ ordine de idei, nepriceput cum sunt la femei, caut sǎ înţeleg de ce azi Merkel merge în Ucraina și nu la Putin, în alcov? Foarte tare! Vrea un Kalașnikov direct de la ajutoarele umanitare. 

Pe urmele lui Ovidiu

Nouǎ luni de Guștere

          Sunt nouǎ luni de când cu multǎ siguranţǎ am dat drumul în libertate Gușterelui meu. Vǎ mǎrturisesc sincer nu m-am așteptat ca în tot acest timp el sǎ se adapteze atât de bine încât existenţa lui sǎ nu fie luatǎ în seamǎ de nimeni. Eram convins cǎ monstruleţul meu special, gândit în dimensiuni minimiste, se va dovedi în spaţiul public o bestie. Sǎ mǎ fi înșelat eu? Chiar nimeni sǎ nu-l citeascǎ și sǎ-l perceapǎ la dimensiunile adevǎrate? Sǎ nu fi mușcat pe nimeni de mânǎ, strecurat între file și insul, potenţialul critic, sǎ nu vadǎ cǎ din locul mușcǎturii se scurge sânge albastru?

          Întrebǎrile ar putea continua. Ba s-ar putea încropi și ceva explicaţii logice. Au fost prea puţine ouǎle de guștere (firesc e crizǎ!) și dupǎ prima reprizǎ am scos din crescǎtorie la soare, un numǎr limitat de exemplare (de carte). Pe de altǎ parte sunt alegeri în toamnǎ, carnaval și mǎcel.

          Mai bine mǎ gândeam sǎ scot un miel ţurcan, argintiu, bun ca semn electoral, nu un roman. Umpleam taraba și tot gǎseam vre-un mușteriu idiot sǎ-l donez. Ce sǎ faci cu un Guștere amniot mic burghez?...

          E și târziu și degeaba. Fabulez.

          Dacǎ aţi citit romanul meu Gușterele întâmplǎtor, l-am urcat ca personaj și în cer, l-am expus și pe net (http://www.scribd.com/doc/185692677/Gusterele-Ion-Toma-Ionescu-1820-7)cǎ acolo e fǎrǎ buget, daţi un semn! V-aș rǎmâne dator!

Lucru bun la nouǎ luni

          Sunt nouǎ luni de când cu multǎ siguranţǎ am dat drumul în libertate Gușterelui meu. Vǎ mǎrturisesc sincer nu m-am așteptat ca în tot acest timp el sǎ se adapteze atât de bine încât existenţa lui sǎ nu fie luatǎ în seamǎ de nimeni. Eram convins cǎ monstruleţul meu special, gândit în dimensiuni minimiste se va dovedi în spaţiul public o bestie. Sǎ mǎ fi înșelat eu? Chiar nimeni sǎ nu-l citeascǎ și sǎ-l perceapǎ la dimensiunile adevǎrate? Sǎ nu fi mușcat pe nimeni de mânǎ strecurat dintre file și insul, potenţialul critic sǎ nu vadǎ cǎ din locul mușcǎturii se scurge sânge albastru?

          Întrebǎrile ar putea continua. Ba s-ar putea încropi și ceva explicaţii logice. Au fost prea puţine ouǎle de guștere (firesc e crizǎ!) și dupǎ prima reprizǎ am scos din crescǎtorie la soare, un numǎr limitat de exemplare. Pe deasupra sunt alegeri în toamnǎ carnaval și mǎcel.
          Mai bine mǎ gândeam sǎ scot un miel argintiu, semn electoral. Umpleam taraba. și tot gǎseam vre-un mușteriu idiot. Ce sǎ faci cu un Guștere!?...
          E și târziu și degeaba.

          Dacǎ aţi întâlnit un Guștere întâmplǎtor, l-am expus și pe net cǎ acolo e fǎrǎ buget, daţi un semn! V-aș rǎmâne dator!

PS. Chiar acum cu tristeţile mele împachetate plec la mare sa ascult Tristele lui Ovidiu, pe înserate...
S-auzim de mai bine! 

5.8. Un cenaclu de provincie:"Liviu Rebreanu"din Pitesti

Pasaje din consistenta Istorie politica a literaturii romane postbelice lansata anul acesta la BOOKFEST de Petre Anghel. Timpul lucreaza in tacere. Parca prea multa tacere... Sa fie doar timpul?

Îi înţeleg și pe critici

Moto: Critici voi, cu flori desarte, Care roade n-ati adus 

 Mihai Eminescu

          Nu are și el o zi de la Dumnezeu liniștitǎ! Nu se poate mișca nicǎieri în voie, un nor de cǎrţi, plagiate sau nu, îl urmeazǎ din spate, ca o umbrǎ proiectatǎ deasupra capului în afarǎ(Probabil de la soarele lui interior ce degajǎ o atracţie refractarǎ). Și umbra aia, nu-i mǎcar nor de pǎsǎri cǎlǎtoare, cum a citit el undeva, ce se ţine dupǎ soare. Ar avea o anumitǎ independenţǎ în zbor. Ca pǎsǎri, mai o planare, mai un ocol în decor...

          – Umbra aia mare seamǎnǎ cu un zid de cǎrǎmizi în surpare! (cǎrǎmizi de partid plutitoare?)
          – Ba, sunt avioane militare de hârtie viu colorate, aflate la Cotroceni în patrulare, zice altcineva.
          Nu-i șagǎ! Te poţi trezi cu Udrea în cap, când îţi e lumea mai dragǎ! Și e o cǎrǎmidǎ grea în draci! Te asigur, de iure, nu se sperie de lup în pǎdure și lucru sigur, nici nu-ţi cere sǎ-i faci critica raţiunii pure...
          – Ionescule, ai mers prea departe, Udrea n-a scris în viaţa ei nici o carte.
          – Da, dar a scris cinci cuvinte: „Eu vreau sǎ fiu președinte!”Un vers cât un univers de gândire fierbinte.
          S-au scris munţi de cǎrţi și ce a mai rǎmas din ele?
          Scriitori-s desculţi, timpurile sunt rele, îi înţeleg și pe critici! De-aia s-au fǎcut mulţi comentatori politici...