luni, 11 mai 2015

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA. Marilyn




Marilyn


  
          Într-o altă zi ar fi vrut să facă un duş. Mi-a cerut în vorbe puţine o pijama sau un tricou. Nu era apă. S-a dezbrăcat fără jenă descoperindu-şi sânii rotunzi. Clipele deveniseră lungi, ca degetele-i încremenite pe nasturii cămăşii ce nu doreau să se încheie. Și-a pus capul pe pernă şoptitindu-mi că e bătrână şi obosită. S-a cufundat în somn ca într-o apă adâncă. Am împins-o pe plajă către perete, căldura trupului degaja o mireasmă de sare. Ţipetele ciudate ale pescăruşilor pătrundeau prin geam

Din antologia in pregatire Ceara si miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA. Pastile de timp


Pastile de timp





            Pastilele cu timpul lucrează. N-au nici o treabă cu organismul! Ţi se dă la naştere un timp al tău şi un număr aferent de pastille. Un fel de unităţi concentrate, n-are importanţă culoarea sau forma: albastre, roşii, mai mici, mai mari… Nici ziua niciodată nu-i egală cu altă zi. Unii le consumă după reţetă riguros, dimineaţa, seara. Alţii se dau sportivi şi-apoi le iau cu pumnul. Degeaba intri-n panică, sau te pui bine cu farmacistul. Tot alea sunt! Stai calm, oricum la ultima se opreşte timpul.

Din antologia in pregătire Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA. Perfuzia



                                                        dragoste-3_eea622df5ded28
Perfuzia


  


            Mă duc la vale, de parcă lunii apele mării când vânturile dedesubt îşi aştern somnul şi păsările se retrag într-un cântec mut. Alunec plonjând prin stelăria cerului cu îngeru-n spate surfând suplu, sub creasta valurilor. E o linişte mare cât clipa din urmă rătăcită prin mărăcini! Dintr-o cornişă de deal, acoperiş peste lume, răsǎrea soarele orb picurând sânge. Încordarea Valeriei îi lăsase pe frunte boabe de rouă. Reuşise p
ână la urmă infirmiera să-mi dăruiască sângele nou

Din antologia în pregătire Ceară şi miere

duminică, 10 mai 2015

Lumea vǎzutǎ de ITI. Împǎrǎţia PA

Pentru ca e duminica, bonus încǎ o postare:


O gazdă perfectă





          Îi scurtase de cap bǎrbatul – un centurion roman. Lui i-a scos apǎ ne-ncepută din fântână, turnându-i apoi să se cureţe de sânge şi sudori pe mâini şi pe chip, la rădăcina unui pom. La primit în odaia bună cu ferestre spre răsărit şi flori de muşcate. A întins ştergarul pe masă şi la omenit ca pe-un învingător cu pâine şi vin. Tot timpul a rămas în picioare mândră. Pe cărarea nopţii în rătăcire l-a însoţit reavănă ca un ogor. I-a făcut un fiu, l-a iertat şi l-a iubit. O gazdă perfectă.
          Dar, în limba dacă l-a învǎţat doar sǎ tacǎ.

Din antologia în pregătire Ceară şi miere

Lumea vǎzutǎ de ITI, Împǎrǎţia PA

            Experimentul de prozǎ arhiscurtǎ propus de prietenul meu cu care nu m-am vǎzut niciodatǎ, Cǎlin Hera, s-a transformat la mine într-un fel de poezie. Lumea vǎzutǎ de ITI, Împǎrǎţia PA, își va gǎsi și ea locul în antologia Cearǎ și miere.



Un whisky bun





          Bunicul trebuia să plece la cer. Aşteptând luntrea, verifică din listă cu îngerul obiectele necesare călătoriei: carnetul de însemnări, bănuţul de argint, tabacherea, paharul cu whisky şi fotografia aia îngălbenită a bunicii cu calul în faţa prispei, mâncându-i din palmă covrigi de Buzău. Și dintr-o dată se lumină ieşind din buimăceală; lipsea ceva. Uitase gheaţa. Cum să-l cinstească în poartă pe Sfântul fără gheaţă-n pahar?... Venise şi Caron… Să mai aştepte! Ne-ntoarcem după gheaţă.
          …După gheaţă, fruntea nu mai ardea, dispăruse şi negura…

                                                                      Patenier Cristopher