Pentru ca e duminica, bonus încǎ o postare:
O gazdă perfectă
Îi scurtase de cap bǎrbatul – un centurion
roman. Lui i-a scos apǎ ne-ncepută din fântână, turnându-i apoi să se cureţe de
sânge şi sudori pe mâini şi pe chip, la rădăcina unui pom. La primit în odaia
bună cu ferestre spre răsărit şi flori de muşcate. A întins ştergarul pe masă şi
la omenit ca pe-un învingător cu pâine şi vin. Tot timpul a rămas în picioare
mândră. Pe cărarea nopţii în rătăcire l-a însoţit reavănă ca un ogor. I-a făcut
un fiu, l-a iertat şi l-a iubit. O gazdă perfectă.
Dar, în limba dacă l-a învǎţat doar sǎ tacǎ.
Din antologia în pregătire Ceară şi miere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu