joi, 10 septembrie 2015

Pofta ce-am poftit




V-am spus de ieri ȋn Biletul de oracol, pe blog, cã Viktoria va fi Halepa și ȋncepȃnd de azi-noapte Azarenka va fi strigatã de nașa Simona, cȃnd se vor ȋntȃlni,  fina Vica. Deja Vica și-a completat ȋn poliglota ei, nu e nici o dramã, cota de cuvinte romȃnești. Mai știa o ȋnjurãturã de mamã și ȋncã una cu bãgami-aș... trei ași! Sã nu ne amendeze formula, usl-așii ãia cu CNA-ul.
„Sãru’mȃna nașã-micã! Așa piticã, ce mare ești!” Se vede cã bielorușilor le-au ascuns ursitoarele, au aflat acuși, cã o stea piticã e mai mare decȃt soarele.
Ca analiști, sã rãmȃnem corecți și sã recunoaștem cã mãcelul a fost total! Nu se mai distingea drapelul! Cum rar se ȋntȃmplã, de o parte și de alta a curs sȃnge egal. Pe parcurs, Azarenka era cȃnd iapã, cȃnd armãsar scuturȃndu-și coama pe spate, iar Simona cãlãrea ca o amazoanã ȋn șa. Cȃnd cãlare, cȃnd trȃntitã pe jos, se ridica ȋn coate și iarãși ȋncãleca. Se luptau atȃt de frumos!
Pȃnã ce a ȋnceput sã plouã, dacã s-ar fi putut, ar fi trebuit sã cȃștige amȃndouã!
Dupã ploaie Simonei i s-a oțelit brațul, ȋși umezise buzele cu stropi de apã vie și a fost sã fie Victoria ei! Și cred cã nu și-a stȃmpãrat nesațul, vrea mai mult! E pofta ce-a poftit-o ea!
Ar merita sã se mãsoare cu Serena!…

miercuri, 9 septembrie 2015

Bilet de Oracol




De ce cred eu, ȋmpotriva curentului specialiștilor ȋn tenis cã astã searã Viktoria, va fi Halepa și Azarenka va fi botezatã altcum de nașa Simona? Pentru cã așa comunicã un oracol care se respectã, ȋn dodii! 
Fãrã a cerceta horoscopul și zodia, simte gloria cum o simțea Dan Diaconescu pe Elodia, cȃnd dãdea spectacol și ratingul la OTV se tripla.
Nu va fi ușor, dar sigur va fi un singur ȋnvingãtor.
Hai Simona!

Lansare de Guștere





Gușterele meu proaspãt ieșit din clocitoare este gata sã ȋși ia lumea ȋn cap. Nu mai are rãbdare și vrea sã zboare. Lighioana asta dilie crede cã e buricul pãmȃntului, nici nu vrea sã știe ce cred eu, și, contra vȃntului, ȋși vede ghearele aripi de zmeu. Nu și nu, cã el vrea lansare ȋnainte de lansare, ȋn Ograda Dogarilor la Merișani. Zice cã știe locul de o sutã de ani și ȋși ȋncearcã norocul de pe deal fãrã parapantã ȋntr-un salt mortal.

A citit el ȋntr-o apostilã a unui filosof notoriu cã va fi bine primit ȋn curte! Viseazã biata reptilã! Poate la spital!…

El zice cã aterizeazã direct ȋn Cȃrciuma lui Nilã și pe muzicã rock va bea o pãlincã, obligatoriu cu miezul de foc.

Mi-ar trebui doi dresori sã mai tempereze Gușterele. Sã-i mai ia din avȃnt, sã nu-și izbeascã scãfȃrlia de stele sau de pãmȃnt. Sunt atȃția prozatori geniali ȋn Romȃnia, n-aș vrea sã dau de belele.

Deja m-am gȃndit la Marian Barbu și la Denisa Popescu, Domnița Neaga, poate Aurel Sibiceanu, poate Augustin Doman, poate Magda Grigore, poate Florina Isaache. Sã vãd cine se lase mușcat de Guștere. Public aici un apel spre științã. Cine vrea sã-și asume riscul și e liber sȃmbãtã la ora trei, sã-mi dea un semnal ȋn consecințã.

O fi pregãtit satul de mãcel? Cã de Conferințã se pare cã e.(Vezi Programul și linkurile)

Dacã Președintele ȋși dã mesajele pe facebook de ce nu aș face-o și eu.
https://www.iabilet.ro/bilete-casa-dogarului-arena-venue-1601/

marți, 8 septembrie 2015

Broastairs, un colț de Kent





Orãṣelul de reṣedinţa, unde cu talpa piciorului am țintuit  harta pe pãmânt englez, are pe plajã nisipul brun, foarte fin ṣi un mal înalt, calcaros, pe care dacã vrei sã-l urci ai nevoie de trepte. Trepte largi, într-o traducere aproximativã, sugereazã numele oraṣului, fostã staţiune turisticã înfloritoare într-o vreme, mai de demult. Treptele, coboarã brusc pãnã la nivelul apei care se depãrteazã sute de metri când vine ora refluxului, lãsând în urmã un spaţiu ȋntins, gol ṣi rãmãṣiţele unei vegetaţii de alge moarte, scoici ṣi pietre de calcar ciuruite parcã de viermii de mãtase ai apei sãrate.

Pare cã malul acela e cãptuṣit cu un zid din dale mari de calcar, ȋnãlțat de uriași ca sã ȋmpiedice pirații sã urce pe insulã!  Sã fi fost locul unde vechii corsari ȋși ascundeau comorile prãduite ȋn larg pe corãbiile cu marfã? 
Se mai vãd și acum catacombe ce strãpung calcarul, canale secrete de refugiu și sus deasupra, Bleak House unde locuiește pȃnã azi spiritul uriaș al lui Charles Dickens.

Am fost acolo cu nepoata mea Simina, cea mai frumoasã englezoaicã din Stȃlpeni-Argeș, cu Scott și cu copiii lor minunați.

Salut Jo-Jo! Salut Alfred! Salut prințesã Annie!





























Atitudini Halepiene



Asearã s-a potrivit meciul de fotbal dintre Romȃnia și Grecia ȋn același timp cu partida de tenis dintre Simona Halep și Sabine Lisicki. Cum ar zice Toma, nepotul meu: „Foarte tare!...” N-a fost numai o diferențã de fus orar ci o diferențã de abordare ca de la cer la pãmȃnt.

Dacã ȋn nocturna Arenei Nationale tata Puiu scosese pe tarabã ultimele roșii din grãdina proprie, mult prea coapte și borșite pe deasupra, numai bune de stors bulionul din ele, dincolo de Atlantic ȋn cãldura toridã a amiezii douã gladiatoare aprinseserã ȋn miezul zilei focul bengal.

De o parte, schimburi de mingi sclipitoare, unghiuri imposibile, trasoare fulgerãtoare, alãturi de greșeli impardonabile generate de tensiunea concentrãrii și un echilibru oțelit la ȋncheieturi, fãrã fisuri, care nu voia sã se rupã!

Iar de partea cealaltã, parcã bãieții noștrii consumaserã la halbã șampania calificãrii ȋnainte de meci și  legaserã mingea cu ațã albã de coada pisicii ca s-o trimitã ȋn poartã la greci. A dracului curciturã de pisicã dacã a vrut ea sã intre! Degeaba urla generalul la ei.

Dã mã ȋn ea cã n-o bagi ȋn spital!

Stai nene Puiule, Tatã-Mic, cã-i un biet animal lovit de tramvai! Mai stai un pic, intrã ea negreșit!...

Și oarba, n-a nimerit.

Felicitãri Simona! Și mai sus!