Florin&Horia. Cele mai frumoase povesti

            Sa visezi doi romani intr-o finala de dublu la Turneul Campionilor, de o parte si de alta a fileului, e ca si cum in cadrul programului de cercetari spatiale un cercetator vizionar ar putea banui ca a descoperit in spatele soarelui, prin obiectivul telescopic, o stea binara. Nu poate fi asa caci cei doi Florin si Horia nu sunt in conexiune gravitationala, nu sunt o echipa in adevaratul sens al cuvantului, avand traiectorii si conjunctii diferite. In consecinta ramanand Duble Stars.

Dar nici cu asta nu putem fi de acord caci sentimental le sta imprejur aceeasi aura. Oricum e o potrivire astrala greu de definit si cu atat mai pretioasa din care castiga Romanica. Mi-as putea permite sa spun ca e prima mare realizare a guvernarii Ciolos!...

            Ce prilej de bucurie nebuna!

Daca Ponta ramanea premier, azi era in tribuna si ne dadea cu tricolorul pe la nas. Bine ca n-a ramas!

Si o scurta caracterizare pentru cei patru cavaleri ai finalei.

Tecau- Pasari-Lati-Lungila. Pe terenul de joc se lateste asa de tare, de cuprinde pamantul in brate, si nici o minge n-are scapare din ate. Cand se desira si se lungeste, atinge luna si soarele cu racheta de se mira si ursitoarele si tata Veta lu’ Stramtoare!(?…)

Rojer - oladezul zburator pe fileu, capitan pe corabia fantoma a diavolului, a intrat in sistem si si-a aflat in tenis, marea iubire ce l-a dezlegat de blestem.

Rohan Bobana - Arapila cantand la pian ca un zeu indian isi plimba vaca de prasila pe un camp sacru, impartind adversarilor fara mila laptele acru…

Al patrulea - Praslea cel Merge (Sterge pe jos cu toti adversarii), mic de stat, fecior democrat, cum a aflat ca urma scapa turma, stie una si buna, vrea fata de imparat de sotie!…

Gaudeamus 2015. Stapan pe tacerea mea

Cat sa fii de Stapan pe tacerea ta, aflandu-te la Radio Romania si in jur cu o asemenea echipa? Daniela Toma Directorul Edituri Art Creativ, Emil Lungeanu, Lucian Gruia, Vali Pena si Gabriela Tanase.

Liliana Popa si-a lansat a doua carte. Nu mai fie stapana pe tacerea ei si promite ca in curand o va lansa pe cea de-a treia. Succes!

 

 

Sistemul sugestiilor

Am lipsit câteva zile din Cutia de viteze şi revenind acum, m-am dus glonţ la afişier sǎ vǎd cum stǎm cu graficele. Dacǎ l-aş fi ştiut pe nea Ion Suditu, Dumnezeu sǎ-l odihneascǎ, în faţa bancului de probǎ sau în cabina unde realiza demeritul, l-aş fi întrebat pe el care sunt problemele.

Am învǎţat de la francezi cǎ dacǎ graficele sunt OK, treaba merge de la sine! Înseamnǎ cǎ ţi-ai fǎcut temele.

Sǎ mǎ explic, în anul în care am ieşit la pensie, era în vogǎ un sistem de premiere al ideilor. Îmi scapǎ numele exact. Concepeai ceva acolo, un dispozitiv, dacǎ erai în producţie, un afiş de pus pe uşǎ cu Trage şi Împinge, dacǎ lucrai la birou, un beculeţ cu senzori care sǎ se aprindǎ şi sǎ-ţi arate cǎ te apropi de o groapǎ, şi poţi cǎdea în ea, dacǎ stǎpâneai partea electricǎ.

Glumesc, nu era chiar aşa!  Oricum se dǎdeau bani frumoşei, îmi plǎcea meseria de vânzǎtor de idei, iar dacǎ aveai norocul sǎ se aleagǎ invenţia ta – se stabilea o ierarhie – cea mai bunǎ sugestie (sugestie, asta era!)pe departament, sau pe uzinǎ, te alegeai cu o sumǎ frumuşicǎ de pus la benzinǎ sau îţi sporeai nivelul de trai dacǎ maşinǎ n-aveai.

Ştiind slǎbiciunile francezilor la afişaje şi grafice, un fel de cai verzi pe pereţi, se pare cǎ la ei informaţia circula cǎlare, am conceput un program pe calculator unde înregistram datele cu cǎderile la bancul de probǎ pe ateliere de fabricaţie şi tipuri de defecte. Pe un panou în faţa montajului am afişat plǎcinta aceea împǎrţitǎ în felii groase, egale ca numǎr cu atelierele şi zilnic plantam bulinuţe colorate, când era cazul. La început panoul meu era mai în spate, nu-l bǎga nimeni în seamǎ.

Necazul mare a fost cǎ l-a vǎzut un director francez şi i-a cerut Ioanei Manda, şeful de secţie, sǎ fie scos în faţǎ la vedere. L-au declarat Sugestia lunii pentru calitate. Apoi a venit conducere Renault cu Carlos Ghosn într-o vizitǎ. Au vrut sǎ ştie a cui e sugestia şi m-au chemat sǎ mǎ pozez cu ei în faţa panoului şi poza aceea a apǎrut în Buletinul Oficial Renault. Am totuşi nişte dubi, nu vreau sǎ par grandoman nu ţin minte dacǎ acel director a fost chiar Ghosn sau unul mai pǎmântean. Poate mǎ ajuta vre-un coleg mai tânǎr de la MT1.

Cum vǎ spuneam am lipsit câteva zile şi constat cǎ în cutia noastrǎ specialǎ se învârte doar pinionul de atac şi roata. BB şi Simion. Carcasa toatǎ e aproape goalǎ. Vǎ rog eu ieşiţi cu amintirile la interval!

În  (pul)pana oricǎrui povestitor se aflǎ un scriitor major!

Am plecat la târg!

Muşcǎturǎ de Guştere la Librǎria Bizantinǎ

Strǎlucitoare searǎ! Un fel de desecretizare vie a unei acţiuni interioare într-un laborator spaţial, când doi cercetǎtori în halate albe reuşesc conexiunea cea mai bunǎ într-un câmp de magnetism bipolar, unde fulguraţiile necenzurate ale neuronilor, au permis schimbul de informaţii, amintiri şi idei.

S-a discutat despre postmodernism, despre Cenaclul de luni şi generaţia optzecistǎ, despre cenzurǎ, despre necesitatea reconsiderǎrii criticii, despre erarhii şi valori, despre resursele poeziei care deschid sau închid evoluţii ulterioare, despre imperiul Paralela 45, despre carte, tirajul “elitist”, autori nemulţumiţi de propria condiţie şi multe altele.

Dialogul lui Daniel Cristea-Enache cu invitatul sǎu Cǎlin Vlasie la Librǎria Bizantinǎ s-a întins ca duratǎ peste douǎ ore, dar spectacolul cultural neregizat, a pǎrut prea scurt.

Şi ca sǎ nu se interpreteze cǎ îl elogiez pe Vlasie din vre-un interes anume, îl cunosc de la 16 ani şi mi-a publicat cinci cǎrţi în editura lui, am sǎ menţionez ce nu mi-a plǎcut la el. Nu ştie sǎ-şi citeascǎ poezia! Mai bine s-o povesteascǎ…

Despre Daniel Cristea-Enache nu am sǎ zic nimic de rǎu. Mǎ gândesc, i-am lǎsat un Guştere  şi poate-şi rupe din timpul sǎu…