O ploaie liniştită ca o binecuvântare a
mângâiat spre ziuă pământul. Iarba s-a înviorat, frunzele şi-au spălat spuza
caniculei pe feţele ofilite, păsările şi-au început sporovăiala domestică în
Grădina Maicii Domnului. Parcă dintr-o dată s-au şters toate încordările fără
rost ale lumii.
S-au pornit clopotele de la biserică. E
atâta sete de Dumnezu şi de viaţă în sunetul acela ce se sparge în valuri fără
margini, înainte şi înapoi. Îngerii din cer şi oamenii pe pământ îşi privesc în
oglindă sufletele pereche ca pe nişte posibile suflete noi.
Zice bunul meu prieten Aurel Sibiceanu
citându-l pe Apostolul Pavel azi pe facebook.
„Ci Dumnezeu şi-a ales pe cele nebune
ale lumii, ca să le ruşineze pe cele înţelepte; Dumnezeu şi-a ales pe cele
slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;”
Abia acum înţeleg de ce a plecat
naţionala de fotbal a României acasa — urmată de Anglia, Croaţia, Spania şi-l
înţeleg şi pe Apostolul Burleanu de la Federaţie de ce e mândru că naţionala
noastră a ieşit prima din competiţie — ca să le ruşineze pe toate, şi pe cele
slabe, dar şi pe cele tari!…
