Dreptatea învinsului

Tac de câteva zile bune (în adevăr, zile rele şi nebune!), într-o atitudine justificată jumătate de neputinţa înţelegerii, cealaltă jumătate de înţelegerea neputinţei de a lucra la destructurarea răului. Perplexitatea vine din faptul că totul se face la vedere, fără să se şteargă urmele premeditării. Gândirea diabolică în numele dreptăţii învingătorului, justifică o creativitate nebănuită a morţii şi dezastrelor, în detrimentul statorniciei civilizaţiei şi miracolului vieţii.

Dar nu despre Turcia şi nici despre Nisa vreau să vorbesc. Sunt atâtea posibilităţi de a primi lovituri nimicitoare încât, cel mai util lucru ar fi, să nu ne mai lăsăm surprinşi.

Suntem în război, oameni contra oameni, talibani contra netalibani! Încât atunci când pericolul vine din altă parte şi nu ne mai masacrăm între noi, ar trebui să fim fericiţi şi să redevenim solidari.

Spre exemplu ţânţarul Zika, e doar un ţânţar, cât ar fi el de tigru în ţara lui! Cât s-ar da armăsar, n-ar trebui să-l luăm în seamă, să facem din muşcătura lui o dramă a planetei şi să ocolim Jocurile Olimpice.

Unii sportivi au ales să nu-şi asume anumite riscuri.

La noi s-a dezbătut îndelung, cine sa aibă onoarea de a purta drapelul olimpic dintre cele trei valoroase sportive cu care ne mai putem mândri: Cristina Neagu, Simona Halep şi Cătălina Ponor. S-a optat pentru Cătălina.

Între timp Simona s-a hotărât, cântărind consecinţele ,să nu mai participe. Recunosc, m-am înşelat,  considerând în gândul meu că ar fi fost un bun stegar!...

Poate avea dreptatea ei!

Dar nu punctează în admiraţia insului din mine, căci a ales dreptatea învinsului!

Exerciţii de carte. Tablete în alb şi negru

Harry Tavitian 

(Amintiri de scriitor)

Se întâmplă rar, să te părăsească sufletul captiv şi să hoinărească, fără de lanţurile zilelor obişnuite, de care ţi-este legat trupul bicisnic. Excursul acela e îngăduit doar prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. E atât de aproape Crăciunul!... şi la Piteşti s-a urcat pe scenă Harry Tavitian.

Cât de simplu şi frumos ni l-a prezentat în câteva cuvinte aseară, în preambulul unui spectacol cameral de excepţie, Varujan Pambuccian, botezându-l pe Harry, Noe al sunetelor!... Am simţit că voi fi martorul unui miracol.

Când Harry Tavitian şi-a luat în stăpânire pianul, imens cât o corabie, am ştiut că după ce s-au retras aplauzele, corabia lui a rămas proptită de stănci undeva pe un vârf de munte.

După retragerea apelor, soarele arzător a înviat vegetaţia pe grohotişuri. Păsările şi animalele sălbatice şi-au învins spaima, mute şi au coborât de la bord.

Doar atunci, Harry s-a închinat, deschizând zăvorul la fundul navei, în cala unde erau încuiate sunetele.

A tras aer în piept, le-a legat la gât şiraguri de clopoţei de alamă şi tălăngi să le audă de departe şi le-a dat drumul să se rostogolească la vale pe firul unei poteci doar de el ştiute.

Armonizând apoi, un amalgam de teme vechi armeneşti, balcanice şi romaneşti, cu ingrediente Negro-Spirituals afro-americane, din care s-a născut jazzul. La final a plonjat dramatic în bucuria colindelor, amintindu-ne cât de bogaţi suntem!

Harry Tavitian ne-a deschis sufletul mohorât de vremi, oferindu-ne clipe luminoase de sărbătoare şi artă. Mulţumim!

Vară fierbinte

Nimic nu ne face să schimbăm obiceiul şi în temeiul articolului 3 din constituţie, găsim soluţie când vine vara să ne revărsăm către plajele mării, precum însăşi valurile, din nevoia de echilibru pe care o lege a firii a înstăpânit-o să ne guverneze vieţile.

Simţim nevoia unei libertăţi pe care doar nisipul şi apa sărată a mării poate s-o imagineze natural şi fără oprelişti, s-o putem primi în deplinătatea ei prin toţi porii. S-o simţim alergând cu tălpile goale pe nisipul fierbinte, cu braţele întinse înotând şi spărgând dominator creasta valurilor, cu ochii avizi admirând curajul femeilor de a se lăsa abandonate şi seduse de mângâierea, uneori indecentă, a artistului soare, încercând cu mâna lui aspră calitatea suprafeţei, rotunjimea şi fluenţa liniilor şi numai după aceea întinzând bronzul până în locurile cele mai tainice ale plăcerii.

Şi n-ar trebui uitată curgerea în valuri a berii, ca să nu iei foc în propria coajă, sau cochilie, sau chilie de prooroc după caz şi după noroc…

Nici SMURD-ul nu-i mai eficient la necaz, decât o bere rece pe plajă!

Menţiune specială

        Postez doar poze cuminţi, în familie, cu marea, să nu declanşez războiul celor două roze în toată splendoarea. Poate data viitoare când mai navighez…

 

Despre dragoste şi bani la Wimbledon

Câtă lumină tristă pe chipurile de abanos ale domnişoarelor Wiliams, după ce au câştigat semifinala cu Julia Goerges şi Karolina Pliskova! Cea din urmă şocată, nu i se uscaseră lacrimile în batistă. Se vedea pe ea, că tocmai a fost înşelată în amor de iubitul ei, deh! ce s-a dus, oropsitul ceh, nu la una ci la două domnişoare odată. Blonda şi bruna. La 1,86, cum bătea lumina de sus, ce mică părea Karolina.

Serena după partidă a încercat o piruetă  şi o reverenţă de patinatoare cochetă, silfidă, către publicul spectator, dar playboy-ul visat, tot nu-i apărea în vizetă. Ce nemiloasă karmă  avea! Iar Afrodita de Venus soresina mai mare, ce sfat să-i dea?...Ea renunţase de mult la depresii. Trec ani peste ani şi-i degeaba purcoiul de bani!

În acelaşi timp pe terenul central s-a stins ca un soare artistul, magicianul Federer. Familistul convins prăbuşit în iarbă, direct din Olimp. În locul lui pe cer s-a ridicat ca o torţă  canadianul Milos Raonic, băiatul de forţă calibrându-şi orbita în ochii blondei Danielle, la rândul ei furată altui bărbat.

După ce l-a testat, frumoasa fotomodel Danielle Gnudson i-a insuflat la Wimbledon dintr-o dată, nemăsurată încredere în el.

Şi ca să nu fie confuzie pun şi eu o concluzie.

Mă tem că pacostea la un Mare Şlem n-are treabă cu banii, ci cu dragostea, şi cu anii!

Mai pe româneşte, cred că Simona iubeşte!…

Uzina. Pagini din Dosarul Albastrii

              In numarul din Iulie al Revistei ARGES sunt publicate cateva pagini din Dosarul Albastrii, editie noua in pregatire.

http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/wp-content/uploads/2016/07/Pag09-16.pdf