Primul milion. Actualizat

N-ar trebui să ne complicăm

existenţa,

întrebându-ne cum X sau Y

şi-au făcut milioanele?…

Sǎ-i lăsăm pe bieţii parlamentari

strângători,

cu ghinioanele și imaginaţia lor,

sǎ-i uimească pe procurori

la scadenţa din DNA!

Unii cu sudoarea frunţii,

alţii au descoperit comori

cutreierând munţii,

au vândut flori,

cei mai mulţi sunt de viţă nobilă,

câţiva au cărat mobilă,

au cultivat slăbiciuni

la unchi şi mătuși,  

au tuns pruni cu mănuşi

chirurgicale

și-au donat rărunchi în spitale,

au deschis uși

făcându-și credite la bănci,

alţi au beneficiat de franciză

la ţigănci…

E ciudat că nici unul n-a furat

primul milion de dolari de la stat!

Abia

după ce îl ai

pe acesta la teșcherea,

poţi avea aspiraţii

la licitaţii și poţi prospera…

          Citeam undeva, că înainte de turneul de la Madrid Simona Halep a câştigat într-un concurs fulger 200000 de dolari învingându-le pe rând pe Johanna Konta, Monica Puig şi Zvetlana Kuznetsova şi mă gândeam ce lipsit de imaginaţie ar părea unora să te scoli de dimineaţă, să te urci în avion şi să te trezeşti la Doha sau la Madrid, pe zgura roșie, pe ciment sau pe iarbă și sǎ dai cu racheta în minge până faci bătături în palmă, nu-ţi mai simţi spatele, ţi se răsucesc mușchii picioarelor…

L-aţi văzut pe vreunul dintre parlamentari să-și îndemne odraslele către drumul pătimirii sportive? Care, nu-i așa, îţi poate da șansa câștigării cinstite prin munca ta a primului milion?
          – Lasă băiete că a suferit destul tata!

Nu mai e sezonul!

Ia-ţi milionul, limuzina, fata și fii bărbat!

Plătește mama motorina, whisky-ul şi amenzile!

Tu să ai grijă pe autostradă

cu benzile, că nu-s toate desenate

la grămadă, într-un singur sens!... Şi neapărat telefonul, la teeefon să vorbeşti cifrat!...

Că la anul vreau sǎ te fac deputat!

în oglindă

priveam pe deasupra coşciugului

mutând centrul universului
de pe chipul mortului
pe chipurile
muierilor
de-l plângeau
…se liniştise omul devreme
şi nu mai avea iepure la inimă.

de când mă ştiu
mă sperie ochii larg deschişi
înţepeniţi cu ţepuşele în spatele pleoapelor
degeaba marele retailer a tras
obloanele
tot se vede
preţul cel mic pentru black friday

cum la fel de tare mă sperie
cortina albă acoperind scena oglinzii
cu aplauze de tăceri
şi lumânări aprinse
pod peste priveghi
să nu rămână în nisipul acela
mişcarea ultimei îmbrăţişări
şi mai ales chipul
meu în oglindă

Din volumul Ceară şi miere

Drumuri europene

Cât de lung e drumul întoarcerii, nu se mai sfârşeşte şi roţile automobilului rulează în gol!... Benzile de la autostradă par bretelele de gumilastic ale unui extensor, la care un atlet din afara timpului îşi lucrează muşchii şi le întinde la maximum până se subţiază şi sunt gata-gata să plesnească. Iar oasele-mi din trup se răzvrătesc şi mă presează precum împletitura într-un coş neterminat de nuiele, început mai demult, la care nuielele s-au uscat şi se rup.

Ecranul vitezometrului indică succesiv 144, 139, 153, 164, dar continui să cred că suntem prinşi într-un blocaj, uitându-mă la sutele de kilometrii rămaşi de parcurs.

Matematicile mi se par precare, nu te mai poţi baza pe nimic! Cifrele dinapoi, nu sporesc egale cu cele dinainte, care scad atât de încet! Ar trebui, corect, ca orice călătorie să înceapă de la jumătate drumului. Spre exemplu Viena-Bucureşti, în loc să pleci de la Viena, te uiţi pe hartă, ca şi cum ai ieşii direct din Dunăre printr-un canal secret la Budapesta şi porneşti. Atunci da, suta de kilometrii parcursă dinapoi, ar putea fi egală cu cea dinainte! Şi nici măcar atunci n-ai şti când ajungi, căci în Românica drumurile vor rămâne încă lungi...

Nici autostrăzile nu mai sunt ce-au fost!

Am prins zeci de blocaje! Lumea liberă se încăpăţânează să vrea să circule pe roţi. Nu-mi ies din minte nodurile de autostrăzi din Olanda…

Botezul olandez

E aproape de final periplul european pe care îl facem de o vreme în fiecare an. De  data asta am adăugat la formula standard a echipajului, pe Toma şi Rami, în conformitatea cu capacităţile navei(7 locuri. Deja am discutat, ne gândim că am putea schimba ambarcaţiunea la măcar una cu 9 locuri ca să intre într-însa şi motanii Mario şi David, să nu se simtă, bieţii de ei discriminaţi… ).

În mod special pentru Toma şi Rami, bunii noştri prieteni Claudia şi Martin, ne-au organizat un botez olandez cu heringi, conform tradiţiei de sute de ani. Chiar nu se pune că întâmplarea a fost un eşec, ai mei ne ridicându-se la înălţimea momentului, a trebuit să fac faţă singur. Vă mărturisesc sincer, acel hering scurtat de cap, murat şi acoperit cu ceapă tocată mărunt, nu mi-a oferit cine ştie ce satisfacţii estetice gustative. Cel mult, înţelegerea că ceapa e cea care te salvează uneori de la înec şi, o mie de motive ca altădată, să mă păstrez la botezul pe care-l ştiu! Până la urmă doar pisicile Claudiei au ştiut să aprecieze botezul olandez la adevărata lui valoare. Noi, de l-am fi avut pe Mario şi David ne-am fi descurcat mai bine cu siguranţă.

Chiar dacă vremea nu a ţinut cu săracu, a fost frig şi ploaie, am reuşit până la urmă să vedem câte ceva din ce ne-am propus. În albumul de faţă i-am lăsat mai mult pe noii veniţi să-şi marcheze locurile cu ştampila proprie…

Multumiri Claudiei si lui Martin!!!