E aproape de final periplul european pe care îl
facem de o vreme în fiecare an. De data
asta am adăugat la formula standard a echipajului, pe Toma şi Rami, în
conformitatea cu capacităţile navei(7 locuri. Deja am discutat, ne gândim că am
putea schimba ambarcaţiunea la măcar una cu 9 locuri ca să intre într-însa şi
motanii Mario şi David, să nu se simtă, bieţii de ei discriminaţi… ).
În mod special pentru Toma şi Rami, bunii noştri prieteni
Claudia şi Martin, ne-au organizat un botez olandez cu heringi, conform
tradiţiei de sute de ani. Chiar nu se pune că întâmplarea a fost un eşec, ai
mei ne ridicându-se la înălţimea momentului, a trebuit să fac faţă singur. Vă
mărturisesc sincer, acel hering scurtat de cap, murat şi acoperit cu ceapă
tocată mărunt, nu mi-a oferit cine ştie ce satisfacţii estetice gustative. Cel
mult, înţelegerea că ceapa e cea care te salvează uneori de la înec şi, o mie
de motive ca altădată, să mă păstrez la botezul pe care-l ştiu! Până la urmă
doar pisicile Claudiei au ştiut să aprecieze botezul olandez la adevărata lui
valoare. Noi, de l-am fi avut pe Mario şi David ne-am fi descurcat mai bine cu siguranţă.
Chiar dacă vremea nu a ţinut cu săracu, a fost frig
şi ploaie, am reuşit până la urmă să vedem câte ceva din ce ne-am propus. În
albumul de faţă i-am lăsat mai mult pe noii veniţi să-şi marcheze locurile cu
ştampila proprie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu