să
tragi aer în piept
îndelung
când
te urci în lacră
să-ţi
fie uşor
stai
adunat ca ceara
lumânării
ce
se scurge din flacără
până
la sfârşit
ai
grijă
grijania
lui de părinte
e
în stare să te scurteze
de
cuvinte
să
ia el dulceaţa
mierii
ce ţi se cuvine
la
care ai trudit
mărăcine
cu mărăcine
toată
viaţa
tu
şi
părinţii tăi înainte
ca
să fie oamenii
mai
buni
nu
mai răi
şi
fii atent la copii
ei
nu scăpa nimic
din
vedere
e
moartea ta
nu-i
lăsa
să
se joace cu ea
şi
nu risipi
trage
tot fumul
în
tăcere
din
ţigara aprinsă
ca
nu ştii…
cât
de lung e drumul
ţine
minte
ultima
iubită
moartea
ta
nu
se dă altuia
nici
măcar
dacă
ţi-o
cere
ea
Din volumul in pregatire Ceară şi miere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu