luni, 8 ianuarie 2018

LESTURI





rămase
o strelice
de vin molan
după Sânt-Ioan
cât o nevăstuică
vicleană
pe fundul unei
damigene

şi două kile poate
de alice
într-un bidon cu ţuică
din prune agene…

n-o să ne umplem
de păcate
să le rupem gâtul
să le-aruncăm
pe fereastră…
că-l îmbătăm pe Grivei

dar nici să lăsăm
urâtul
să le-nvechească
de singurătate
ca pe femei…

ne mai chinuim
câteva zile
şi le dăm
ca pe copile
pe spate…

hai să trăim!

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

De soarele Bobotezii




Un ION este un atom. Când sunt doi înseamnă că e o familie de Ioni, de unde s-ar putea trage concluzia greşită şi tristă că familia de Ioni e heterosexistă. Noi am optat pentru o familie castă şi clasică, punând alături de Ion, adică eu, pe Ioana ca nevastă. N-a fost greu!... Oricum noi suntem speciali, pentru că în general fiecare pereche de Ioni, soldaţi sau generali, poartă câte o sarcină, unul negativă şi celălalt pozitivă, de electroni. La noi nevastă-mea a purtat amândouă sarcinile… Eu ca poet cu capul în nori m-am descărcat încet şi am făcut pe lehuza, că trebuia să iau legătura cu muza, să-i ofer flori…
Ciudăţenia trebuia continuată căci sarcinile n-au fost să fie băiat şi fată şi nici nu ştiu din ce motive, cele două dive surori, s-au născut amândouă pozitive. (Nu se putea altfel că n-am fost în poezie rebel!…).
Şi  ca să nu zici că profit, fiind de servici la butoane şi pun la glume butoni, fetelor le-am dat alte nume, nu le-am mai zis nici IONI şi nici IOANE…
Concluzia firească e pe pagina mea, sau a soţiei să-mi trăiască(!), ne puteţi ura mâine la mulţi ani în numele poeziei!
Textul acesta e scris la ora amiezii când m-a lovit în cap soarele Bobotezii…aşteptând-o pe Halep care n-a mai venit…
PS. A venit intr-un sfârşit cu două trofee. Felicitări Simona şi felicitări Irina! 

vineri, 5 ianuarie 2018

2% pentru Alexandru

Pagina din Blogul lui Alexandru  https://alexandruflorescu.blogspot.ro/2018/01/2-pentru-alexandru.html
Din ce se aude prin curtea guvernului, se pare că anul acesta ar fi ultimul în care Alexandru ne-ar mai putea strânge în jurul unei cauze. Dacă acum ceva timp încă mai credeam că societatea va da o mână de ajutor pentru includerea copiilor/ adolescenţilor/ adulţilor/ autişti în lumea reală, cu bune şi cu rele, dar lângă toţi ceilalţi, începând de anul viitor se pare că nu va mai fi posibil.
Nu ne-am pierdut optimismul, departe de noi astfel de gânduri, dar am înţeles că trebuie să căutăm singuri soluţii, aşa cum am făcut-o în mare parte şi până acum.

Alexandru a grăbit ritmul, a păşit în adolescenţă mai repede decât ne aşteptam. Altele-s problemele acum, dar continuăm terapiile, facem progrese, unele micuţe altele spectaculoase şi vom căuta în continuare soluţii.
Ca şi în anii trecuţi vă invităm să ne fiţi alături prin acei 2% din impozitul pe salariu aferent anului 2017. Declaraţia de susţinere o găsiţi aici cu datele lui alexandru completate deja:


Vă mulţumesc în numele lui Alexandru, părinţii !

PS: formularul trebuie completat cu datele personale si semnat. Pana la data de 25 mai 2018 trebuie depus la Administratia Financiara din raza domiciliului.
De asemenea, formularul completat se poate trimite catre noi sau se poate scana si transmite pe oricare din adresele de e-mail: cristina.florescu.iw@gmail.com sau laurentiu.florescu@yahoo.com. Le vom depune noi!
i

Shenzhen, vânători de munte





Un meci frumos între două românce pe care cu siguranţă îl vom putea vedea reluat într-un viitor apropiat nu într-o semifinală ci într-o finală de turneu. Irina şi-a ridicat considerabil nivelul jocului fiind o parteneră de joc egală în mare parte liderului mondial al momentului cu toată diferenţa de scor a rezultatului dată mai mult de încrederea Simonei că acesta trebuie să fie anul ei. În general pare că detaşmentul de vânători de munte al amazoanelor noastre s-a antrenat bine şi înarmate cu rachetele Patriot având spatele asigurat de scutul de la Deveselu sunt capabile să cucerească orice înălţime.
Salt înainte grupat!

joi, 4 ianuarie 2018

Alte fotografii



             Violetei Anciu

ca şi cum luneci
cu mâinile
înfrunzind pielea
ceţoasă
devălmăşind voit
sub cearşafuri
de smalţ
ordinea riguroasa a umbrei

am văzut o casă
în zwolle
din colţuri de cărămidă
ieşind în relief
ca ţepii unui arici
ce fiinţă hieratică şi caldă
se dezvelea
sub hlamidă roşie