Violetei Anciu
ca
şi cum luneci
cu
mâinile
înfrunzind
pielea
ceţoasă
devălmăşind
voit
sub
cearşafuri
de
smalţ
ordinea
riguroasa a umbrei
am
văzut o casă
în
zwolle
din
colţuri de cărămidă
ieşind
în relief
ca
ţepii unui arici
ce
fiinţă hieratică şi caldă
se
dezvelea
sub
hlamidă roşie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu