luni, 22 ianuarie 2018

În căutare de job





Planul cadru pe care l-am imaginat la debutul turneului Australian Open se îndeplineşte la virgulă. Am spus atunci că Simona va intra în turneu cu multe emoţii, şi dacă reuşeşte să treacă de primele trei-patru tururi, când nu sunt premize să atingă un nivel superior de joc, i se deschide o perspectivă uriaşă să creadă că ar putea fi momentul ei pentru a obţine obiectivul asumat pentru 2018 şi să facă poze chiar aici la antipozi, unde istoricul de până acum nu prea îi dă dreptul să viseze roze.

Şi iată că după victoria categorică 6-3/ 6-2! cu Osaka în turul patru, am ajuns la virgulă.

Ce imaginam în continuare că s-ar putea întâmpla în previziunea mea?

Mă aşteptam să crească potenţialul lui Halep cu fiecare meci pe care îl lasă în urmă şi să iasă din turmă. S-o întâlnească în meci cheie pe Kerber care şi ea e tot femeie… Greşeala nemţoicei, e că de departe a intrat în turneu în cea mai bună formă, scrie în carte că intervine din senin uzura şi mulţumirea de sine, i se înmoaie braţul  ca oţelul din senin, capătă boala ursoaicei şi coboară puţin nivelul.

În meciul lor vor ieşii scântei ca şi când s-ar bate doi munţi între ei.

Mă uit pe tablou. Până la Kerber Simona mai are un meci. Mă trec fiori reci, acesta nu apare în proiecţie. Am lipsit la lecţie când statul paralel al lui Dragnea a predat diagrama os de peşte, ce nu lipseşte din cunoştinţele de bază ale unui strateg.

Dacă pierde Doamne fereşte meciul cu Strycova sau Pliskova, nu neg că e greşeala mea şi voi suporta consecinţele!…

Grijă mare Simona la zona din faţă, lângă fileu, că mă duc ăştia la DNA şi nu mai pot bea whisky cu gheaţă…