Testul sălii de sport

S-au întâmplat lucruri importante în Românica ultimelor zile, în care ar părea că am fost doar un martor tăcut. Nu am scris despre victoria de la Cluj în Fed Cup a fetelor, trăită în direct cu emoţie şi încântare, într-o sală în care fluturau steagurile tricolore, iar glasurile spectatorilor se sincronizau perfect să rostească din inimă cu bucurie cuvântul care ar trebui să unească în anul centenarului, România!Romania!

(O mică paranteză. Am rămas surprins când primarul Boc întâmpinat cu aplauze, a oferit un premiu simbolic celui de-al 3000000-lea spectator care a trecut pragul sălii de sport, de la înălţarea acestei minunate bijuterii. M-am întrebat dacă în locul lui Boc s-ar fi aflat Dragnea, câte huiduieli şi fluierături ar fi primit? Şi câţi din penalii şi agramaţii care ne conduc ar trece testul sălii de sport?

Nu am scris nici despre festivalul sportivelor noastre continuat la Doha, despre victoria de poveste a Monicăi cu Sharapova, despre cum a scos-o Nicoleasca din minţi pe Wosniacki, de era biata daneză să se ducă de la bal la spital! Despre aia mică şi năucă Ostapenko pe care a arbitrat-o Buzărneasca în meciul ei de scandal, cu arbitrul principal pe regulile jocului…

Şi nici despre victoria Stelei de aseară cu Laţio, câştigată la roata norocului n-am să scriu un oraţio.

Mi-a rămas în memorie însă vie, victoria Codruţei Kovesi, spectaculoasă ca o oază în pustie. I-a pustiit pe toţi! Penali şi hoţi de vază, ziarişti vânduţi, pe cei fără chip cunoscuţi şi necunoscuţi din statul paralel al lui Daddy!

Parlamentul în torsiune după avarii, seamănă cu un câmp de dune din nisip răvăşit, dar se vor replia parlamentarii şi în marea lor stricăciune vor continua să facă legi care să-i apere.

Să fim atenţi la fabrica de fum şi de ceaţă, să nu se supraîncarce! Să scapere lanternele în piaţă, să fim prezenţi dacă simţim că Tudorel se întoarce.

P.S.. Mi-e Milă de Octav Băncilă pictor cu un ochi critic de soi că nu trăieşte acum! Şi-ar fi îmbogăţit seria de tablouri cu capete de expresie noi.

FABULĂ. Bietul nostru premier a fost discriminată de foaie, la un bou în platou şi pusă să vorbească liber în limba rusă. Era important. S-a lăsat înşelată crezând că gâdele e un leopard galant… Şi doamna noastră de fier – a intrat precum o oaie cu oiştea-n gard repede – între lupii de la CNCD …

Vă rog eu, salvaţi aparenţele!

Scritorii neamului în documente CNSAS

Din toate timpurile scriitorii neamului au fost geniali, mult mai geniali şi mai perseverenţi în delaţiune decât scriitorii de azi, care se dau afară între ei, care pe care, să rămână în Uniune numai genii pustii. Vă propun să-l cunoaşteţi dintr-o pagină ca geniu naţional pe Ion Văcaru. Fila 18, Dosar CNSAS 1370480

Declaraţie.

Subsemnatul Văcaru L Ion Referent Principal la Comitetul Provizoriu al Plăşii Merișani declar următoarele:

 Cunosc pe Eugenia Popescu (personajul Gica comunista, al romanului meu Gușterele) din anul 1945, din Pitești, de la Organizaţia Tineretului Progresist (un fel de străbunic al lui ALDE) în care s-a strecurat și dumneaei, și s-a înscris în anul 1946. A trecut apoi la PCR unde și-a depus munca de partid. Neducând munca în spiritul de clasă, a fost exclusă, deoarece susnumita era legionară la origine.

În anul 1949, 24 mai, am fost numit Președinte al Plășii Merișani. Când am venit să-mi iau postul în primire, am găsit-o pe susnumita ca Primar al Comunei. Întrebând poporul sărac și pe membrii de partid ce fel de element este, toţi mi-au spus că a fost legionară împreună cu fraţii săi și îi miră cazul că e încă în conducerea satului, pentru că necazul e că se poartă cu dictatură faţă de popor.

Poporul și cu membri de partid mi-au propus sǎ o dăm afară, însă fiind susţinută de Comitetul Provizoriu Judeţean (un fel de Cex după cum scrie-n Dex), nu am putut să o dăm afară și din postul de Vice-Președinte pe care îl deţinea dinainte la Comitetul Provizoriu al comunei.

Cu toate declaraţiile luate de la anumiţi oameni care îi cunoșteau activitatea(aici scrisul e blurat, nu se înţelege bine, literară sau legionară) și cu referinţele de la membrii de partid din care i s-a format dosar și a fost trimis la Secţia Cadre a Judeţului, tot nu am putut-o scoate din conducerea comunei. (Ce neputincioasă pare sǎ fi fost şi atunci democraţia statului paralel! Azi în epoca Teleormană tristă, asemenea bâjbâieli iacă-tă că persistă!)

Afarǎ de cele arătate până în prezent, susnumita(adică numita primar Gica comunista), duce o muncă contra Partidului Muncitoresc Român (un înaintaş al PSD. Normele cacofonice pare că au fost păstrate…), spunând că mult nu mai e și americanul va fi stăpân, va da Românica pe spate. Prietenii ruşi se vor da la o parte și vor lua iar conducerea ţării fostele partide fasciste, sau istorice, în care și tatăl ei (Tobârlan) a fost primar în Partidul Liberal. (Nu știam că tata-mare Tobârlan, personajul principal din carte, a fost primar liberal!...Hai mai departe!)

Un frate al ei (Nicolaie) a făcut nuntă legionară unde a fost și ea îmbrăcată în cămașă verde cu centură, I s-a găsit fotografia, despre care susnumita spune că nu e ea ca figură.(Din ce a declarat la DNA, zice că nu se recunoaşte în fotografie, şi dacă ar fi să fie, când era copil a jucat îmbrăcată aşa într-o piesă de teatru)

          (Într-o altă notă informativă nesemnată, aflată în dosar, datată 15 martie 1950, nu știu dacǎ scriitorul era același, dar stilul  asemănător dovedește că "prozatorul" făcuse prozeliţi, ni se precizează că fotografia fusese găsită întâmplător într-o casă conspirativă a unei rude de-a lor din comuna Valea Mărului. Din informaţiuni, această fotografie s-ar afla la tovarășul Tuţă de la Judeţeana PMR Argeș, Serviciul Cadre.)

Mai informez că susnumita înșeală poporul din comună. De exemplu are sǎ dea bani (europeni?) pe mieluţele de rasă, pe care bani i-a încasat de la popor și spune că nu i-a încasat, și-i mai încasează o dată. A sustras bani și din vânzarea prunelor și a merelor de la școală.(Aceeași livadă unde m-am încăierat eu în clasa patra cu un coleg, pentru mărul Mariei, rămas în pom necules… Dovadă că lucrarea se făcuse de mântuială…)

Deci în concluzie este un element dușmănos clasei muncitoare de la ţară și nu merită sǎ stau în rândurile Uniunii scriitoare.(Păstrez acordul acesta gramatical, poate schimbăm regulile la Budapesta…)         

Aceasta îmi e declaraţia de Guştere pe care o semnez. SS indescifrabil

Nordul nordului. O cronica din Vatra Veche

            Mulţumiri lui Daniel Luca pentru notaţiile critice şi lui Nicolae Băciuţ pentru găzduire în paginile revistei.

Ateliere in paragina

Ateliere în paragină

Marea revarsă dinspre orizontul albastru muzica amplă, majestoasă a valurilor. De dincolo de pălăriile de trestie ce desenează pe nisipul fierbinte ciuperci inconsistente de umbră, vin spre noi acorduri ritmate, contrapunctate de bubuitura unei pedale prăvălite peste pielea de bivol întinsă a unei tobe.
Clapele pianului rostogolesc o linie melodică înaltă, în consonanţă cu sunetul nefiresc, cioplit în aer printre arabescurile din zborul planat al pescăruşilor.
Stau pe un şezlong alb, desluşind norişorii din vată ce filtrează lumina soarelui. Şi odată se face gol în mulţimea de pe plajă şi o siluetă bronzată, blondă, cu mers elastic se îndreaptă fix către mine.
Toţi ochii plini de invidie privesc ţinta mişcătoare, de parcă acolo s-ar afla capătul nordului. Îmi face semn s-o urmez în mare, lunecând ca o sirenă sub valuri. Un cântec vrăjit vine din adâncuri.

Braţele mele vâslesc, parcă mă simt mai puternic şi apa mă trage cu fire nevăzute.

Am trecut de geamandură. Suntem departe în larg doar noi doi. E o fericire simplă. Visez?...

Înapoi!!!...

Ionescule, ţi-a plecat mintea cu sorcova, tu eşti acum la Trafalgar la Atelierele în paragină nu pe plajă, unde Ciprian Chirvasiu vorbeşte parcă dăruind, despre o şcoală de poezie de Bucureşti. Ce ţi-au pus oamenii frumoşi, Firiţă Carp şi Romeo Ioan Roşianu în pahar din izvorul domnesc de la Baia Mare?
Am auzit că la guvern unde Suleiman Magnificul vrea să-şi întărească bugetul în creuzetul spart al premierului, nişte haimanale stau la pândă şi vor să vândă apele minerale. Noi cu ce mai rămânem? fără poezie viaţa e un chin! Ăştia nu merită nici apa din vin!...

Pare că Lucian Vasilescu s-a prins de jaful pus la cale şi cântă la microfon cu sufletul sărat de jale un cântec etern, susţinut la chitară de Nicu Nicuşor.

Adrian Suciu a simţit şi el pericolul şi a strâns în jurul său în tăcere, ca un Decebal ceresc toate preotesele credincioase, punându-le pe tavă pocalul împărătesc, să bea fiecare miere din otravă. Mărturisesc orişicui vrea să asculte că şi eu iubesc multe dintre preotesele lui, dar din faţa tramvaiului 4 te dai înapoi!... Oricare dintre ele poate fi Maria Polevoi.

Romeo Ioan Roşianu bântuie ca un bărzăune din floare în floare mai e Creativ ca oricând, Dan Marta ne introduce definitiv în arta teoriei in nuce, Dochia preţuieşte în filigran rochia Lilianei Filişan descoperindu-i metaforele din gânduri .
La rându-i, Fintiş blând rătăceşte centaur rănit pe la mese, Cojocaru ţese tunător versul de aur… Şi încet-încet poezia se destramă într-o hologramă de fum. În ce mă priveşte despărţit din visare am citit dintr-o carte nu despre mare şi soare, ci despre moarte… în timp ce Octavian îşi găsise o activitate de nişe, împărţind afişe…
Aşa au pornit în prima lor pagină, Atelierele în paragină…Drum bun!